Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

Nevoia fiinţei umane de relaţii verbale de calitate reclamă interacţiuni de calitate care nu se pot realiza decât între persoane de calitate.

Dezvoltarea pedagogiei ca ştiinţă a fost condiţionată dintotdeauna, dar mai cu seamă în ultimul timp, de cercetarea pedagogică.

Cercetarea pedagogică este considerată astăzi, generic, strategie de reglare şi autoreglare permanentă a sistemului şi procesului de învăţământ, strategie care contribuie substanţial la rezolvarea marilor probleme ale educaţiei [2, p.13].

În procesul de management al investigaţiilor ştiinţifice, resursele umane reprezintă cea mai sensibilă și importantă componentă, devenită tot mai pregnantă în contextul politicilor recente ale UE în domeniul educației și cercetării.

De la un timp încoace în țările Uniunii Europene există un deficit de personal pregătit în domeniul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor (TIC).

În linii mari, obiectivele universităţilor din Republica Moldova nu diferă de cele ale instituţiilor similare din UE şi din alte regiuni ale lumii: o mai bună relaţie între învăţământul superior, cercetare şi inovare, o mai mare vizibilitate a rezultatelor cercetării şi instruirii în spaţiul public, consolidarea legăturilor cu sectorul real al economiei, gestionarea eficientă a instituţiilor.

Secolul al XX-lea se impune în istoria umanității prin numeroase descoperiri ce duc la schimbarea modului de viață și a mentalității cu o viteză, pe alocuri, alarmantă.

Elaborarea şi publicarea unor clasamente (ratinguri) internaţionale ale universităţilor a devenit un fenomen obişnuit în ultimul deceniu. Apariţia lor este determinată de creşterea concurenţei pe piaţa serviciilor educaţionale şi a necesităţii consumatorilor acestora de a compara calitatea educaţiei şi a cercetării în diferite universităţi.

Evoluţia societăţii în epoca postindustrială, cea a globalizării şi informatizării, este şi va fi în continuare în mare măsură condiţionată de evoluţia societăţii în epoca postindustrială, cea a globalizării şi informatizării, este şi va fi în continuare în măsură co condiţionată de cercetare, aceasta stând la baza progresului tehnologic.

Încă 300 de ani înaintea erei noastre filozofii şi-au pus întrebarea: cine este cel pentru care se organizează instruirea? Socrate, prin provocările sale intelectuale, prin atenţia acordata educaţiei, a valorizat subiectul care învaţă, considerându-l cel mai important.