Garanțiile din 13 aprilie 1939 și valabilitatea lor contra amenințării sovietice la adresa României la începutul celui de-al Doilea Război Mondial: noi surse (partea I)
DOI:
https://doi.org/10.52673/18570461.25.1-76.14Cuvinte cheie:
Pactul Ribbentrop-Molotov, România, Anglia, FranţaRezumat
Pactul Ribbentrop-Molotov și invazia sovieto-nazistă a Poloniei au adus în prim-plan problema Basarabiei pentru România. În timp ce Uniunea Sovietică și Germania au intrat în Al Doilea Război Mondial, Aliații occidentali au fost puși într-o situație dificilă, nefiind în război cu sovieticii, dar simțind impactul acțiunilor lor. România a perceput Uniunea Sovietică drept o amenințare, iar guvernul român a încercat să liniștească opinia publică privind iminența unui atac sovietic. În contextul incertitudinii și al semnării Tratatului sovieto-german, România a căutat sprijin occidental pentru a contracara o eventuală agresiune sovietică. Însă, Aliații occidentali nu erau dispuși să se angajeze în ostilități cu sovieticii pentru a sprijini România, în ciuda garanțiilor de securitate oferite anterior. Între timp, problema modului în care ar trebui comunicat refuzul de ajutor a devenit foarte importantă pentru britanici, care căutau să coordoneze răspunsul cu francezii. Românii au ridicat formal întrebarea referitoare la valabilitatea garanțiilor în contextul unei posibile agresiuni sovietice, iar britanicii și francezii au decis că nu puteau oferi sprijinul solicitat. Garanția de securitate fusese oferită inițial pentru a proteja România de agresiunea germană, iar o agresiune sovietică reprezenta un scenariu fundamental diferit. Refuzul a fost comunicat în termeni diplomatici pentru a minimiza impactul asupra relațiilor cu România. Societatea românească a început să realizeze divergențele fundamentale dintre poziția României și cea a Aliaților occidentali, tensionând și mai mult relațiile. Aceasta este prima parte a unui articol referitor la problema valabilității garanțiilor occidentale de securitate, acordate României la 13 aprilie 1939, contra amenințării sovietice. Va urma publicarea și a celei de a doua părți.
Referințe
1. Lorraine, P. (ambasadorul britanic la Londra) către Foreign Office, nr. 977 din 28 septembrie 1939. În: T.N.A. (The National Archives), fond F.O. (Foreign Office) 371, dosar 23840.
2. Minuta lui Orme Sargent din 25 septembrie 1939. În: T.N.A., Fond F.O. 371, dosar 23846.
3. Hoare către Foreign Office, nr. 498 din 28 septembrie 1939. În: T.N.A., Fond F.O. 371, dosar 23846.
4. Hoare către Foreign office, nr. 500 din 28 septembrie 1939. În: T.N.A., Fond F.O. 371, dosar 23840.
5. P. Loraine către Foreign Office, nr. 978 din 28 septembrie 1939. În: T.N.A., Fond F.O. 371, dosar 23840.
6. Schipor, B.A. Politica Marii Britanii la frontiera de vest a Uniunii Sovietice, 1938-1941, Iași, 2007, 347 p.
7. Hoare către Foreign Office, nr. 509 din 30 septembrie 1939. În: T.N.A., Fond F.O. 371, dosar 23840.
8. Minuta lui Cadogan despre întrevederea cu Tilea din 27 septembrie 1940. În: T.N.A., Fond F.O. 371, dosar 23846.
9. Hoare către Foreign Office, nr. 498 din din 27 septembrie 1939, și adnotarea lui P. Broad din 28 septembrie la această depeșă. În: T.N.A., Fond F.O. 371, dosar 23846.
10. Minuta lui Cadogan din 26 septembrie 1939. În: T.N.A., Fond F.O. 371, dosar 23846.
11. Minuta lui O. Sargent din 26 septembrie 1939. În: T.N.A., Fond F.O. 371, dosar 23846.
12. Minuta lui Halifax din 26 septembrie 1939. În: T.N.A., Fond F.O. 371, dosar 23846.
13. Halifax către Hoare, nr. 1491 din 28 septembrie1939. În: T.N.A., Fond F.O. 371, dosar 23846.
14. Hoare către Halifax, nr. 510 din 29 septembrie 1939. În: T.N.A., Fond F.O. 371, dosar 23846.
15. Halifax către Phipps, nr. 725 din 28 septembrie 1939. În: T.N.A., Fond F.O. 371, dosar 23846.
Descărcări
Publicat
Licență
Copyright (c) 2025 Mihai Turcanu (Author)
Această lucrare este licențiată în temeiul Creative Commons Attribution 4.0 International License.
