Alexandru Marghiloman și primele alegeri pe baza votului universal din România întregită

Rezumat

În mai 1914 au avut loc în România alegeri pentru Adunarea Națională Constituantă, care trebuia să modifice legea fudamentală în vederea realizării reformei agrare și a reformei electorale. Din cauza începerii Primului Război Mondial în iulie 1914, s-a decis amânarea dezbaterii acestora. România a intrat în război în august 1916 și ca urmare a înfrângerilor suferite, autoritățile centrale, inclusiv parlamentul, s-au refugiat la Iași. Discuțiile asupra reformelor au avut loc în mai–iunie 1917, când s-au modificat articolele privind proprietatea și dreptul de vot. Pe această bază a fost elaborat decretul asupra reformei electorale, care a fost publicat la 16 noiembrie 1918. Campania electorală a durat aproape un an, deoarece data alegerilor a fost mereu amânată din cauza situației interne și internaționale, fiind fixată definitiv pentru 2, 3 și 4 noiembrie 1919. În acel interval de timp s-au înființat mai multe partide în vechiul Regat și s-au integrat în statul român întregit partidele care au condus unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România. Fiecare a lansat manifeste și programe pe baza cărora cereau votul alegătorilor. Alexandru Marghiloman, președintele Partidului Conservator, a decis să participe la primele alegeri pe baza votului universal organizate în România întregită. La 3/18 decembrie 1918 a fost publicat manifestul electoral prezentat în acest studiu