Portretul lui Alexandru Marghiloman în memoriile lui Lupu Kostaki și Alexandru Tzigara-Samurcaș

Rezumat

Alexandru Marghiloman a fost președintele Partidului Conservator (1914–1925), al Societății „Crucea Roșie” (1914–1925) și prim-ministru (martie–octombrie 1918). Prin activitatea sa multilaterală, acesta a fost portretizat de prieteni și inamici politici, dar și de contemporani din alte domenii. Lupu Kostaki a fost ministru de Interne (noiembrie 1916 – mai 1918), iar Alexandru Tzigara-Samurcaș a fost șeful Poliției Capitalei (noiembrie 1916 – noiembrie 1918), astfel încât au colaborat strâns cu Marghiloman. Cei doi memorialiști au avut misiunea să ușureze situația conaționalilor, colaborând cu Societatea „Crucea Roșie”, condusă de liderul Partidului Conservator. Ambii au aceeași părere despre șeful guvernului din perioada martie-octombrie 1918: a acceptat de bunăvoie să se sacrifice pentru salvarea țării, a salvat ce se putea salva, a realizat Unirea Basarabiei cu România, iar după ce pericolul a trecut, a fost înlăturat. Deși atacat din toate părțile de „învingători”, Marghiloman a suportat cu stoicism atacurile și a răspuns, elegant și profesionist, de la tribuna Parlamentului