Moartea lui Alexandru Marghiloman reflectată în presa vremii

Rezumat

Lucrarea noastră și-a propus să urmărească modul în care presa vremii a reflectat moartea lui Alexandru Marghiloman. Nu am făcut o analiză exhaustivă a întregii prese românești. Am ales un segment semnificativ al acesteia. Astfel, am urmărit un ziar partizan (Opinia), două ziare de opoziție (Mișcarea și Viitorul) și patru ziare „neutre” (Universul, Neamul românesc, Dimineața și Adevărul). Un prim plan al informațiilor oferite au vizat momentul decesului (10 mai 1925), cauzele acestuia, dispozițiile testamentare, organizarea și desfășurarea ceremonialului de înmormântare. Un al doilea plan al atenției presei l-a reprezentat prezentarea personalității acestuia, datele biografice și profesionale, activitatea politică, caracterizarea personalității lui Alexandru Marghiloman. Toate publicațiile au subliniat cultura, rafinamentul, talentul oratoric, perseverența și ascensiunea politică a liderului conservator. Alexandru Marghiloman a fost un om fericit până a devenit prim-ministru și a semnat pacea de la București. După, totul s-a schimbat. La momentul trecerii în neființă, presa nu l-a mai considerat un trădător, nume de rezonanță (N. Iorga, C. Bacalbașa) au văzut în Marghiloman un om de sacrificiu, care a fost nevoit să accepte soluția impusă de acel context. Limbajul presei s-a caracterizat prin decență.