Guvernarea lui Alexandru Marghiloman – sub vitregia vremurilor de război
DOI:
https://doi.org/10.52673/Cuvinte cheie:
tratative de pace, unire, Basarabia, dinastie, ființă statală, rechiziţii, căsătorie secretă, tactica tergiversării, ratificareRezumat
Preluarea puterii politice în ultimul an al Marelui Război a fost un act de un imens curaj pentru Alexandru Marghiloman în condițiile prăbușirii unei vechi lumi și nașterii uneia noi. În timpul guvernării sale, 5 martie – 24 octombrie 1918, gestionează cu multă stăpânire de sine problemele complexe ale acelor vremuri: tratativele de pace cu Puterile Centrale și încheierea Păcii de la București, precum și cea mai de seamă realizare a sa ca premier – Unirea Basarabiei cu România. O altă problemă deosebit de gravă era spolierea teritoriului ocupat din vechea Țară Românească prin cerințele permanente de cedare a cerealelor din Basarabia, ceea ce îl obligă să facă eforturi considerabile pentru ca administrația militară germană să se rețină de la necontenitele rechiziții, deoarece populația din partea ocupată a țării nu mai avea hrană. Protejarea dinastiei a reprezentat o constantă a politicii sale, tocmai de aceea misiunea de salvare a ființei statale și a dinastiei se va evidenția și mai mult cu prilejul scandalului provocat de principele moștenitor Carol prin căsătoria sa secretă și intempestivă cu d-ra Ioana Maria Valentina Lambrino (Zizi) la Odessa, în 31 august/13 septembrie 1918. Nesăbuita căsătorie a principelui Carol săpa la temelia întregii sale construcții politice, însă cu un nemaipomenit simț politic valorifică această problemă dinastică pen tru a argumenta în fața germanilor întârzierea ratificării tratatului de pace. Tactica tergiversării, a amânării permanente în chestiunea ratificării, de comun acord cu Regele Ferdinand, este exploatată din plin prin aducerea în timpul discuțiilor cu oficialii germani a noi subiecte precum intrarea armatei române în Dobrogea, tocmai acum când Bulgaria era deja ocupată de trupele Antantei. Noile teme ale tratativelor au dat roade și au permis României reintrarea în război de partea Antantei, pe 10 noiembrie 1918, cu doar o zi înaintea semnării armistițiului de la Compiegne. Misiunea lui Marghiloman de a fi premier de sacrificiu se încheiase cu numai câteva zile înainte, pe 6 noiembrie, fiind îndeplinită cu succes.
Referințe
1. Duca I.G. Amintiri politice. vol. III, colecția „Memorii și mărturii”, Munchen: Ion Dumitru-Verlag, 1982.
2. Alexandru Marghiloman. Note Politice (1897–1924), vol. III (1917–1918). Buzău: Editura Alpha MDN, 2019.
3. Pr., prof., dr. Păcurariu Mircea. Basarabia-aspecte din istoria Bisericii și Neamului. București: Editura Basilica, 2012.
4. Ciachir Nicolae. Basarabia sub stăpânire țaristă (1812–1917). București: Universitatea din București-Facultatea de Istorie, 1992.
5. Argetoianu Constantin. Memorii, vol. V, București: Editura Machiavelli, 1995.
6. Peneș Nicolae. Alexandru Marghiloman – lordul valah. Buzău: Editura Alpha MDN, 2007.
7. Kirițescu Constantin. Istoria Războiului pentru Întregirea României. București: Editura Ştiințifică și Enciclopedică, 1989.
8. Alexandru Marghiloman. Note Politice (1897–1924), vol. IV (1917–1918), Buzău: Editura Alpha MDN, 2019.
9. Seișanu Romulus. Take Ionescu-viața și opera sa. București: Editura ziarului Universul S.A., 1930.
10. Constantiniu Florin. O istorie sinceră a poporului român. București: Editura Univers Enciclopedic, 1997.
11. Theodorian-Carada M. Efimeridele. Însemnări & amintiri. 1908–1928, Tipografia Serafica, Săbăoani, jud. Roman, 1937.
Descărcări
Publicat
Număr
Secțiune
Licență

Această lucrare este licențiată în temeiul Creative Commons Attribution 4.0 International License.








