Crizele începutului de secol XX și politica externă a României reflectată în atitudinea Regelui Carol al României și a ministrului afacerilor străine, Alexandru Marghiloman (iulie-noiembrie 1900)

Rezumat

La începutul lunii iulie 1900, în România se conturase caracteristicile unei puternice crize financiare, care a determinat demisia guvernului Cantacuzino și formarea cabinetului Petre P. Carp, în cadrul căruia portofoliul politicii externe a fost atribuit lui Alexandru Marghiloman. Sarcina noului guvern, investit la sugestia și insistențele regelui Carol al României, era clară – redresarea economiei românești, însă primul ministru Petre P. Carp avea să se confrunte cu alte două crize politice, în rezolvarea cărora ministrul Afacerilor Străine, Alexandru Marghiloman, a avut o contribuție majoră, un fapt mai puțin cunoscut în istoriografia românească. Prima, criza româno-bulgară, a fost provocată de asasinarea profesorului Ştefan Mihăileanu și a avut ca efect înlocuirea temului Boris Sarafov, liderul Comitetului Secret Revoluționar Macedonean de la conducerea acestei organizații anarhiste/teroriste. Cea de a doua a avut legătură cu drepturile religioase ale aromânilor din Macedonia, provincia otomană în care grecii, sârbii și bulgarii duceau o propagandă devastatoare, al cărui efect a fost jefuirea membrilor și omorârea unor lideri ai comunități aromânești de către bandele de cetnici sârbi, comitagii bulgari și antarți greci, grupări de guerilă, din confruntarea cărora populația românească din Peninsula Balcanică a avut foarte mult de suferit.