Alexandru Marghiloman – „lordul” elocinței parlamentare românești
DOI:
https://doi.org/10.52673/18570461.26.1-s1.22Cuvinte cheie:
elocință, orator, discurs, retorica,, entilomRezumat
Alexandru Marghiloman a fost una dintre personalităţile politice românești care au definit viaţa politică românească la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. A fost de şapte ori ministru în mai multe guverne şi prim-ministru în perioada 5 martie–24 octombrie 1918. A semnat dureroasa pace cu Puterile Centrale de la Bucureşti din 7 mai 1918, dar şi Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918. Alături de realizările sale politice, a lăsat în urmă modelul unui orator politic de excepţie, ale cărui Discursuri Parlamentare pot constitui şi astăzi exemplu de eleganţă, claritate, logică şi vibraţie stilistică a mesajului în dezbaterea parlamentară. Materialul de faţă îşi propune să aducă în atenţie opiniile unor contemporani ai ilustrului om politic buzoian cu referire la talentul său oratoric, dar şi să le exemplifice, prin câteva preluări din aceste discursuri.
Referințe
1. Revista România Militară, 1897, vol. 1.
2. Marghiloman Alexandru. Discursuri parlamentare 1895–1920, vol. I, 1895–1911. Ediție inedită și postfață de Stelian Neagoe, București: Editura Machiavelli, 2014.
3. Monitorul Oficial, nr. 21 din 1 februarie 1906, pp. 300-302, pp. 310-311. Apud Marghiloman Alexandru. Discursuri parlamentare 1895–1920, vol. I, 1895–1911. Ediție inedită și postfață de Stelian Neagoe. București: Editura Machiavelli, 2014.
4. Steagul, nr. 57 din 4 iulie 1918, pp. 1-3. Apud Marghiloman Alexandru. Discursuri parlamentare 1895–1920, vol. II. Ediție inedită și postfață de Stelian Neagoe. București: Editura Machiavelli, 2014.
Descărcări
Publicat
Număr
Secțiune
##category.category##
Licență

Această lucrare este licențiată în temeiul Creative Commons Attribution 4.0 International License.








