Numele: marcă în configurarea şi „distanţarea” identităţii
Popoarele libere, ca şi oamenii liberi, nu-şi dispută nici numele, nici limba pe care o vorbesc, nici istoria prin care fiinţa lor devine continuu. [1]
Popoarele libere nu pun în discuţie nici identitatea, nu recurg în permanenţă la reciclarea simbolurilor, a particularităţilor identitare. Spre regretul nostru, în Basarabia revendicarea identităţii capătă conotaţii speciale, fiind tratată ca fenomen existenţial. Pentru a provoca derută, derivă identitară, s-a încercat, şi se mai încearcă, resemantizarea valorilor identitare şi impunerea falselor identităţi, prin implantarea surogatelor, inclusiv în antroponimie.
Popoarele libere nu pun în discuţie nici identitatea, nu recurg în permanenţă la reciclarea simbolurilor, a particularităţilor identitare. Spre regretul nostru, în Basarabia revendicarea identităţii capătă conotaţii speciale, fiind tratată ca fenomen existenţial. Pentru a provoca derută, derivă identitară, s-a încercat, şi se mai încearcă, resemantizarea valorilor identitare şi impunerea falselor identităţi, prin implantarea surogatelor, inclusiv în antroponimie.