Anatol Ciocanu, „Amantul a cinci maşini de scris”
Poetul care „încheie plutonul generaţiei şaizeciste” este Anatol Ciocanu, considerat „un scriitor <<fără evoluţie>>, dar având poezia <<în vârful degetelor>>”, un „risipitor, exuberant, cu figură de dandy, scufundat în visătorie, de o cuceritoare nobleţe intelectuală, el s-a vrut un <<voievod al sufletelor migratoare>>”, fără a avea „un talent stihial” [ 1, p. 300].