Akademos - Revist�? de Ştiinţ�?, Inovare, Cultur�? şi Art�?

Aspectul capital al limbii este că ea, limba, comportă anumite diviziuni, anumite unităţi care se pretează delimitărilor [1, p. 113]. Infiltrate în lexiconul general, elementele terminologice de origine greco-latină se cer categorisite la un anumit tip de formare internă a cuvintelor: derivare, compunere, conversiune.

În limbă, pentru a stabili un anumit echilibru, unele categorii de cuvinte apar, altele dispar. De la nume proprii (antroponime, toponime, oiconime etc.) se pot crea elemente lexicale noi, care dobândesc valențele gramaticale atât ale substantivului comun, cât și ale adjectivului sau verbului [1].

Specificul artei lui Paul Goma constă în complexitatea firească cu care scriitorul a topit în creuzetul romanescului tradițiile romanului european, folclorul basarabean, calitatea de martor al istoriei și a ceea ce va face obiectul analizei acestui articol – împletirea dialogică a esteticilor renascentistă, avangardistă și postmodernistă.

În cultura și spiritualitatea poporului nostru, iarna, cu întregul ei ciclu de sărbători și tradiții, prin amploarea, varietatea și semnificația obiceiurilor, este cea mai relevantă perioadă de manifestări populare și tradiționale care încep în Postul Crăciunului, la 28 noiembrie (stil vechi), și se încheie cu Sfântul Ion, la 21 ianuarie.

În căutarea punctelor de intersecție primordiale dintre poetica stănesciană și expresiile sonore ale acesteia, este necesară determinarea „punctului esențial”, reprezentat, în opinia noastră, de însăși viziunea poetului asupra cuvântului și a sunetului.

Cvartetul de coarde, ca gen muzical, cu siguranță poate fi supranumit „un laborator de creaţie” pentru orice compozitor care își propune sa atingă un nivel înalt al tehnicii componistice.

Asistăm în prezent la un proces intens de metamorfoze în domeniul operei, care se manifestă în sfera regizoral-scenică și interpretativă a multor montări pe scenele lumii. În acest context, studii importante au fost consacrate relației muzica de operă – acțiunea scenică în general [1].

Creația plasticianului Dumitru Bolboceanu înscrie în palmaresul picturii de șevalet din Republica Moldova o filă originală grație particularităților distincte de orchestrare plastică a imaginii, stilului artistic inconfundabil și proprietăților semantice polivalente.

O realizare de zile mari este apariția în premieră, pe întreg spațiul românesc, a mult așteptatei cărți Epoca Eminescu de Titu Maiorescu, coordonator al ediției și autor al cuvântului introductiv acad. Mihai Cimpoi.

Partea invizibilă a istoriei, cea de după culise, cu rolul ei esențial în mișcarea faptelor și evenimentelor