Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

Anexarea părții de răsărit a Moldovei la Imperiul Rus și procesul încorporării forțate a spațiului pruto-nistrean în sistemul socio-administrativ imperial rus reprezintă o problemă care se află în centrul investigațiilor actuale dedicate istoriei Basarabiei.

La 24 februarie 2023 s-a împlinit un an de la declanșarea războiului agresiv al Federației Ruse împotriva Ucrainei – stat suveran, independent, membru-fondator al Organizației Națiunilor Unite (ONU), ale cărui frontiere au fost recunoscute internațional, inclusiv de statele vecine Federația Rusă, Belarus, Polonia, Slovacia, Ungaria, România, Republica Moldova.

În anii 2019–2020, efectuând mai multe deplasări în comuna Vadul-Rașcov, Șoldănești, am reușit să realizăm o serie de interviuri cu locuitorii satului, dar și să efectuăm un releveu de teren cu concretizarea anumitor locuri legate de istoria șederii aici a evreilor.

La începutul anilor 1920, Uniunea Sovietică a demarat o serie de tentative în vederea reorganizării sectorului agricol.

Printre partidele care activau pe teritoriul Basarabiei și luptau împotriva țarismului se număra și Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia (PMSDR), înființat în 1893 din mai multe cercuri și organizații marxiste.

Pe 19 septembrie 1436, la Liov, domnul Țării Moldovei Iliaș I depune jurământul de credință regelui Poloniei Władysław al III-lea (1434–1444), întărit în prezența reprezentanților boierimii.

Politica de deschidere promovată de echipa lui Mihail Gorbaciov și încercarea de a reforma centralizat și prin metode administrative sistemul economic și politic sovietic (în condițiile conservării monopolului partidului comunist), au transformat în scurt timp întreaga societate și au dat un puternic impuls procesului de redeșteptare la periferiile naționale ale imperiului sovietic, inclusiv în RSS Moldovenească (RSSM).

Potrivit cercetătorului Bogdan Popa, moștenirea rusă, evoluțiile interbelice şi legăturile dintre identitate, industrializare, urbanizare şi infrastructură au generat mai degrabă absența decât prezența Basarabiei în peisajul sportiv al României întregite.

În cercetarea istoriei, care, în viziunea lui N. Iorga, „ne prezintă oamenii feluriţi ai timpurilor deosebite” [1, p. 66], alături de factorii politici şi economici figurează şi omul cu mentalitatea lui, căci omul, umanitatea sunt ultimul scop al istoriei.

Cu aproape un secol în urmă, învățatul preot și istoric Paul Mihail a declarat că secolul al XVIII-lea a

trecut sub semnul a doi mari cărturari, definindu-l ca „epocă a lui Dimitrie Cantemir și a lui Paisie Velicikovski”

în cultura și spiritualitatea românească.