Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

Deteriorarea calităţii limbii române. Din lecturile şi din experienţa acumulată în domeniul educaţiei s-a modelat ideea că şcoala noastră, azi, dar şi ieri, are şi a avut faţă de elevi datoria de a-i ajuta să vorbească fluent, fără abateri de la regulile exprimării.

Repere definitorii. Istoria pedagogiei n-a atestat vreun concept, model, teorie sau paradigmă care să fi luat în discuţie caracterul teleologic al educaţiei. (...)

Termenul „competenţă digitală”, lansat în 1990, a fost puternic mediatizat prin lucrarea lui Paul Gilster Digital Literacy publicată în 1997. Ideea de la care porneşte explicarea termenului este una simplă: într-o enumerare a tipurilor de competenţe, începând de la a scrie – a citi, a utiliza calculatorul, a găsi informaţia necesară, a utiliza în mod eficient informaţia, a utiliza o reţea de calculatoare sau Internetul etc., competenţa solicitată de lumea digitală pare a fi doar extensia modernă a primei tălmăciri.

Trăim într-o lume digitală, unde, odată cu dezvoltarea rapidă a tehnologiilor, persoana aşteaptă ca serviciile, inclusiv cele educaţionale şi de formare continuă, să fie oferite oricând, oriunde şi prin oricare echipament

Fiinţa Om şi Omul român. Misiunea de a fi om – căci viaţa omului este o misiune, nu este deloc uşoară. Dar pe cât de grea şi de complicată este această misiune, pe atât de plină de a fi este ea.

Pedagogia, ca ştiinţă fundamentală a educaţiei, dialoghează permanent cu realitatea educaţională, o chestionează şi o analizează, utilizând în acest scop metode proprii şi un instrumentar investigativ specific (observaţia, experimentul, ancheta, studiul de caz etc.), prin intermediul cărora poate ajunge la cunoaşterea stării de fapt într-un anume domeniu, la identificarea problemelor cu care se confruntă domeniul respectiv, precum şi la stabilirea cauzelor ce au provocat aceste probleme, în vederea reglării-autoreglării domeniului pe care îl ce

Nevoia fiinţei umane de relaţii verbale de calitate reclamă interacţiuni de calitate care nu se pot realiza decât între persoane de calitate.

Dezvoltarea pedagogiei ca ştiinţă a fost condiţionată dintotdeauna, dar mai cu seamă în ultimul timp, de cercetarea pedagogică.

Cercetarea pedagogică este considerată astăzi, generic, strategie de reglare şi autoreglare permanentă a sistemului şi procesului de învăţământ, strategie care contribuie substanţial la rezolvarea marilor probleme ale educaţiei [2, p.13].

În procesul de management al investigaţiilor ştiinţifice, resursele umane reprezintă cea mai sensibilă și importantă componentă, devenită tot mai pregnantă în contextul politicilor recente ale UE în domeniul educației și cercetării.