Akademos - Revist�? de Ştiinţ�?, Inovare, Cultur�? şi Art�?

După 1991, arhitectura Chişinăului s-a distanţat de construcția tipizată în masă caracteristică perioadei sovietice. În microraioanele oraşului au apărut noi dotări de servire socială și consum care au „restabilit” într-o măsură oarecare scara umană pierdută anterior.

Textilele tradiționale de interior, confecționate de artizanii basarabeni, s-au modificat semnificativ pe parcursul secolului al XX-lea, reflectând evoluția progresivă sau regresivă în ce privește sortimentul de țesături, gama de produse textile, expresiile semantice și artistice ale textilelor, tehnologia de producere a acestora, locul de utilizare a textilelor în interiorul locuinței.

Figură emblematică a artelor plastice din Republica Moldova, prin limbajul artistic inconfundabil marcat de o transparență incredibilă a culorilor și de asocieri simbolice, Mihail Statnîi este descendent dintr-o familie mixtă – din tată ucrainean și mamă moldoveancă, născut (9.11.1942) în Beleavinț (Briceni), un sat cu populație majoritar ucraineană. Își face studiile la Școala Republicană de Arte „I. Repin” (astăzi Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”) din Chișinău (1964–1968) și la Academia de Arte și Arhitectură în cadrul Facultății de Istoria Artei din Sankt Petersburg (1969–1975).

Ameliorarea soiurilor și hibrizilor de tomate în contextul cerințelor industriale, ale gospodăriilor de fermieri și cultivatorilor amatori, își menține actualitatea științifică.

Prelucrarea artistică a metalelor este un domeniu pluridisciplinar ce integrează cunoștințe din istorie, studiul artelor, culturologie, tehnologie, deschizând mereu aspecte noi pentru cercetările ştiinţifice din domeniul artelor decorative aplicate.

S-a născut în familia profesorului agrochimist al Universității din Moscova, originar din Basarabia, Ion Dikusar, ulterior academician al Academiei de Științe a Moldovei.

Printr-o experiență serioasă în domeniul pedagogiei, în cel al muzeografiei, ca șef de secție, apoi ca director al Muzeului de Arte Plastice din RSS Moldovenească (1981–1991, actualul Muzeu Național de Artă al Moldovei), prin contribuția în cercetare, inclusiv ca director al Institutului Studiul Artelor al Academiei de Științe a Moldovei (1998–2006), Tudor Stavilă a reușit să-și valorifice multilateral cunoștințele acumulate în anii de studii la Academia de Arte și Arhitectură din Kiev (1976–1981).

Se pare că viitorul academician Mihail Popovici, și-a ascultat inima atunci când a decis dintre toate opțiunile care i-au ieșit în cale să aleagă Facultatea de Medicină Generală (1965) şi ulterior să facă doctorantura (1970) la Institutul de Stat de Medicină din Chişinău.

Prezentul, cu fiecare clipă trăită, devine trecut. De fapt, după cum spunea un mare gânditor, prezentul are trei dimensiuni: (1) prezentul trecut, (2) prezentul prezent și (3) prezentul viitor.

„Prezentare organizată, publică a unor obiecte selecționate, pentru a pune în lumină specificul unei activități, realizările unui artist sau în scop instructiv” – această este definiția laconică, conform DEX-ului, a termenului „expoziție”, folosit pentru prima dată în legătură cu Expoziția Industrială franceză din 1844 și marcat în continuare de un șir de evenimente notorii în palmaresul domeniului: prima expoziție universală (Marea Expoziție a Lucrărilor de Industrie a tuturor națiunilor/The Great Exhibition of the Works of Industry of all Nations), care a avut loc între 1 mai și 15 octombrie 1851 și a fost cea dintâi expoziție a culturii și industriei (de la care își trag începuturile renumitele Expoziții Mondiale – World Expo, desfășurate o dată la cinci ani și adresate tuturor națiunilor); prima expoziție a pictorilor impresioniști din 1874, la Paris; prima Expoziție a Basarabiei (cunoscută ca Expoziţia Generală şi târgul de mostre) deschisă pe 8 octombrie 1925 la Chișinău, în prezența regelui Ferdinand, reginei Maria, primului ministru I. Brătianu ș.a.