Fenomenul artistic Ion Druţă în date necunoscute. Partea II
În ceea ce priveşte în mod direct Academia noastră, ea aproape întotdeauna s-a manifestat întru susţinerea şi „descifrarea” talentului lui Ion Druţă. Şi pe vremea lui Vasile Coroban, cel mai doct interpret al operei druţiene (a se vedea şi cele două teritorii inedite ale criticului către autor incluse în prezenta monografi e); dar şi în timpurile mai aproape de noi. De exemplu, acad. Mihai Cimpoi a întocmit un sintetic portret de creaţie al scriitorului în a sa „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia” (1996; p. 174-179); apoi, pe baza acestuia, a scris un profi l, nelipsit de obiecţii, pentru „Dicţionarul General al Scriitorilor Români” în 7 volume de la Bucureşti (vol. 2, C/D, 2004); apoi îşi multiplică, mereu completându- l, studiul reprezentativ „Spaţiul sacru” (inclus ca prefaţă şi la ediţia de la Bucureşti din 1992 a „Poverii bunătăţii noastre”), de altfel una din cele mai penetrante exegeze la temă.