Akademos - Revist�? de Ştiinţ�?, Inovare, Cultur�? şi Art�?

... trăiesc, mă îmbolnăvesc, mă vindec, lucrez, visez şi scriu în limba română, limba în care, atunci când voi muri, îmi voi încredinţa sufletul lui Dumnezeu, să facă El ce crede cu acest suflet, pentru mai binele românilor de pretutindeni.
Doamne, ocroteşte-i pe români!

Disputa istoriografică consacrată pactului Molotov-Ribbentrop, iniţiată în Europa de Est în anii de perestroika a lui Mihail Gorbaciov, are meritul de a fi introdus în circuitul ştiinţific o multitudine de documente şi fapte, practic necunoscute în fostul spaţiu sovietic, care, deşi nu s-a soldat cu descoperiri principial noi pentru istoriografia occidentală, facilitează o mult mai amplă abordare, reconstrucţie şi explicitare a acestui subiect dramatic.

Scriitorul Adrian Păunescu este un nume irepetabil şi inconfundabil, are nişa sa specială sau raftul său unic în biblioteca literaturii române. În anii totalitarismului, a reuşit, vorba lui Eugen Simion, „să mobilizeze masele”, îndeosebi noua generaţie, întru receptarea „poeziei şi muzicii tinere”, umplând până la refuz stadioanele României, realitate fără asemănare la scară planetară...”.

– Onorată Academie, Domnilor oameni de cultură şi ştiinţă, Domnule Preşedinte, fraţilor,

Ar trebui să fim liniştiţi, din moment ce, după cum stă scris în Ioan, „La început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul”. Dar putem fi liniştiţi, când această sfântă taină o ştiu toţi şi par dispuşi să o folosească în interesul propriu?

Doctrina contemporană semnalează un proces de reanimare a drepturilor omului. Caracteristic drepturilor de astăzi este că acestea sunt interpretate nu ca aparţinând unui individ aparte, ci unui om – membru al societăţii şi participant la relaţiile sociale. Dacă drepturile naturale istorice se fundamentau pe o stare de natură, drepturile omului din prezent se fundamentează pe o stare a conştiinţei colective.

Dezvoltarea durabilă a oricărei societăţi este determinată în mare măsură de resursele umane şi, nu în ultimul rând, de starea de sănătate a oamenilor. Nicio civilizaţie n-a avut soarta de a prospera având o populaţie cu sănătatea compromisă.
Ideea despre sănătate ca potenţial de dezvoltare este cunoscută din timpuri foarte îndepărtate, însă doar la intersecţia secolelor XX-XXI gândirea ştiinţifi că tot mai accentuat plasează sănătatea populaţiei în centrul proceselor socio-umane şi economice ale statelor.

Evoluţiile ultimilor ani par să confirme teza tehno-optimistă, conform căreia noile tehnologii de comunicare îşi pun amprenta pozitivă asupra proceselor politice şi potenţialului democratic al societăţilor cu un număr semnificativ de utilizatori ai Internetului. Astfel, informaţia politică devine mai inteligibilă, costurile participării se reduc şi emerg noi oportunităţi pentru implicarea politică. Media socială s-a impus, cu siguranţă, ca o forţă de luat în seamă pentru societăţile democratice dezvoltate. Să începem prin a o defini.

Despre exilul românesc şi cel basarabean s-a vorbit în diverse aspecte. Niciodată însă exilul, ca o problemă-cheie a culturii româneşti, în general, şi a celei basarabene, în special, nu a devenit obiect autonom de studiu. În cazul monştrilor sacri de talia unui Eugen Ionesco, Mircea Eliade, Constantin Brâncuşi, Emil Cioran, fenomenul numit de cele mai multe ori „emigraţia” a fost evocat doar prin intermediul unor memorii. Nu cunosc lucrări analitice, în care problema enunţată să fi fost abordată
global întru evidenţierea repercusiunilor plecării din Ţară a acestor somităţi din sfera filozofiei şi artei.

Solul constituie principala bogăţie naturală a Moldovei. Activitatea complexului agroindustrial, al cărui pondere constituie 30-35 la sută din PIB, este bazată pe exploatarea resurselor funciare. De calitatea solurilor depinde în mare măsură productivitatea plantelor de cultură, dezvoltarea sectorului zootehnic, situaţia ecologică şi bunăstarea populaţiei, mai cu seamă a celei din spaţiul rural.

Ftalaţii reprezintă o clasă de produse chimice, constituite dint-un inel benzenic şi două grupări carboxilice în poziţia orto- (figura 1), care se utilizează extrem de larg, fiind în special folosiţi drept plastifi catori – adaosuri la substanţele polimere (mase plastice, cauciucuri, vopsele), menite să le imprime polimerilor (PVC) plasticitate, extensibilitate şi rezistenţă la rupere.