Akademos - Revist�? de Ştiinţ�?, Inovare, Cultur�? şi Art�?

I. De ce durerea este o problemă atât de importantă?
În a doua jumătate a sec. XX, creşterea accesibilităţii populaţiei la o asistenţă medicală calificată şi înalt specializată a fost urmată de înaintarea unor noi cerinţe faţă de serviciile prestate. Astăzi, pacientul, adică beneficiarul şi plătitorul serviciilor medicale, pe lângă rezolvarea promptă a problemelor de sănătate, condiționează un nivel înalt de confort şi securitate.
Chiar dacă mai multe curente filosofice şi culturale au pus demult în discuţie fenomenul durerii, o abordare medicală cu adevărat ştiinţifică a lui a început abia în anii 1970. În prezent, problema durerii începe să fie percepută cu totul în alt mod, decât acum 15-20 de ani.

Evenimentele şi fenomenele care au avut loc în R.S.S. Moldovenească în anii 1940-1953 au jucat un rol cheie în istoria Republicii Moldoveneşti şi nu în ultimul rând în cultură, ştiinţă şi învăţământ. În afară de instituţiile de învăţământ superior, o anumită contribuţie la dezvoltarea culturală a Moldovei era adusă de instituţiile ştiinţifice. În anul 1946 la Chişinău a fost înfiinţată Baza moldovenească de cercetare ştiinţifică a Academiei de Ştiinţe a URSS.

Subiectul acestui articol este expresia stării neliniștitoare a celui mai dezvoltat şi reprezentativ pentru Republica Moldova gen de artă populară – alesul covoarelor. Ţesăturile în casele basarabenilor au avut, prin tradiţie, valoare de simbol. Se considerau relicve familiale care nu se înstrăinau, nu se vindeau, nu se dăruiau la străini, ci dimpotrivă, se transmiteau ca zestre copiilor, ca daruri sau de pomană nepoţilor, finilor, fraţilor.

Popoarele libere, ca şi oamenii liberi, nu-şi dispută nici numele, nici limba pe care o vorbesc, nici istoria prin care fiinţa lor devine continuu. [1]
Popoarele libere nu pun în discuţie nici identitatea, nu recurg în permanenţă la reciclarea simbolurilor, a particularităţilor identitare. Spre regretul nostru, în Basarabia revendicarea identităţii capătă conotaţii speciale, fiind tratată ca fenomen existenţial. Pentru a provoca derută, derivă identitară, s-a încercat, şi se mai încearcă, resemantizarea valorilor identitare şi impunerea falselor identităţi, prin implantarea surogatelor, inclusiv în antroponimie.

Sunt bine cunoscute timpurile când bisericile şi mănăstirile din fosta RSS Moldovenească erau închise, iar patrimoniul lor confiscat sau distrus, incintele fiind transformate în depozite de cereale, săli sportive sau spitale specializate. Pe atunci nici nu putea fi vorba să publici ceva cu referinţă la arta medievală – despre arhitectură sau icoane. Motivul era simplu – cenzura. În acea vreme nicio publicaţie nu ar fi acceptat în paginile sale asemenea articole.