Akademos - Revist�? de Ştiinţ�?, Inovare, Cultur�? şi Art�?

În secolul al XVI-lea apogeul culturii române de expresie slavonă este reflectat în Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (1518–1521), operă a unui „principe artist și filosof ”, în caracterizarea lui B. P. Hasdeu [1, p. 439].

În contextul Unirii provinciilor românești, în anul 1918 s-a afirmat pleiada de istorici care au „scris şi au făcut istorie” [1, p. XVI] (N. Iorga [2, p. 149], I. Lupaş, I. Nistor ș.a.), pe care i-am putea defini ca „istorici ai Unirii”.

Disoluția regimurilor totalitar-comuniste la începutul anilor ’90 a adus în atenția cercetătorilor problemele decomunizării și aplicării justiției în cazurile atrocităților produse în URSS și în Europa de Est.

Cercetarea represiunilor și deportărilor staliniste a avut un parcurs sinuos în mediul științific din Republica Moldova. Astfel, anii 1990 s-au caracterizat printr-un „val recuperator” al memoriei, intelectualitatea, mai ales scriitorii, încurajând supraviețuitorii deportărilor și represiunilor politice să-și asume statutul de martor.

Numele Valuță s-a afirmat, de-a lungul timpului, ca unul memorabil pe diferite segmente ale vieții politice și sociale, lăsând amprente profunde nu numai în istoria și cultura neamului românesc, dar și în istoria și cultura altor popoare.

Viața spirituală, credința ortodoxă au cunoscut pe parcursul timpului multiple forme de manifestare, fiind un liant al societății și o modalitate de exprimare a viziunilor despre lume și univers.

Referința reprezintă operaţia inițiată de vorbitor care presupune stabilirea relaţiei dintre folosirea unor expresii şi ceea ce ele denotă. Ea poate fi definită atât într-un sens larg, fiind înţeleasă ca o relaţie prin care limbajul se raportează la lume în procesul de comunicare, cât şi într-un sens îngust, ca relaţie care leagă semnul verbal (reprezentat printr-o latură sonoră în asociere cu un semnificat) de „obiectul” din lumea reală sau imaginară la care acesta trimite.

Continentul antarctic a suscitat dintotdeauna o atracție magnetică, poate chiar mai puternică decât Polul Nord, tocmai pentru că a fost străbătut în mai mică măsură. Pentru scriitorul și biologul Emil Racoviță a intervenit și acea chemare dominantă, vocația, pe care Alexandru Marinescu o definește drept acordul perfect între firea omului și munca pe care o îndeplinește.

În cursa vertiginoasă a societății contemporane, problema păstrării tradițiilor și obiceiurilor de familie devine tot mai importantă grație valorii netrecătoare și mesajului esențial pe care-l perpetuează acestea de-a lungul timpului.

Printre multiplele surse de inspirație, lăcașele de cult au constituit dintotdeauna obiecte deosebit de