Akademos - Revist�? de Ştiinţ�?, Inovare, Cultur�? şi Art�?

Captarea imaginii suprafeţei terestre din spaţiu este un domeniu care se dezvoltă rapid, iar numărul utilizatorilor imaginilor din spatiu este în creştere spectaculoasă. Ţările cu agricultură avansată cercetează sistematic evoluţia dezvoltării şi starea ecologică a plantaţiilor cu ajutorul imaginilor obţinute din sateliţi.

Conferinţa ştiinţifi că „Solul ca Patrimoniu Mondial”, desfăşurată la Bălţi în perioada 22-23 mai 2012, întrunind savanţi din 13 ţări, a fost unică în sensul discuţiilor privind aspectele ştiinţifi ce ale dezvoltării durabile a agriculturii pe baza cunoştinţelor
obţinute în urma experienţelor de durată realizate în Republica Moldova şi în alte ţări ale lumii.

O contribuţie esenţială la cunoaşterea comportamentului organismelor vii în natură, la geneza şi evoluţia ecologiei ca ştiinţă sinbiologică au adus savanţii naturalişti români pe care, cu siguranţă, îi putem considera precursorii ştiinţei ecologice naţionale. Dar, probabil că primii care au scris despre natura spaţiului geografic românesc au fost câţiva gânditori naturalişti şi istorici greci.

Problemele de mediu, inclusiv încălzirea globală, poluarea apei, aerului, solului sunt subiecte majore de discuţie atât la nivel global, cât şi local, activitatea antropogenă fiind principala sursă de contaminare a mediului ambiant cu metale grele.

Cercetările autohtone în domeniul găgăuzologiei îşi au începutul în doua jumătate a anului 1946.

Aprobarea stemei şi drapelului Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei la sfârşitul anului 2011 a prilejuit o nouă fasciculă a serialului nostru heraldic. Cu această ocazie, prezentăm şi simbolurile a două dintre cele mai importante universităţi din ţara noastră – Universitatea de Stat din Moldova şi Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău – ambele subordonate ştiinţific sistemului Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Deşi stemele şi drapelele lor sunt mai vechi ca oficializare, ele nu au fost publicate în studiile noastre precedente destinate heraldicii corporative academice şi universitare, fapt care, alături de interesul mediilor academice, a determinat recuperarea istoriografică.

Până în prezent, în Republica Moldova şi România, au fost editate peste douăzeci de studii monografice dezbătând cele mai diverse aspecte ale operei lui Grigore Vieru (1935-2009), poetul cel mai îndrăgit al românilor de pretutindeni... Fapt
unic, care vorbeşte în mod elocvent despre popularitatea fără seamăn a poeziei lui orfeice şi mesianice. Au semnat critici şi istorici literari cu nume, distinşi publicişti şi lingvişti, poeţi şi preoţi de seamă, cărturari şi îndrăgostiţi ai verbului vierean plin
de vrajă.

În sfârşit, după atâtea îndelungate aşteptări ale cititorului, ceea ce trebuia să se producă – s-a produs: Ion Druţă, cunoscutul romancier, dramaturg şi nuvelist, şi-a pus numele pe o carte întreagă de poezii propriu-zise, intitulată sugestiv şi în duhul
timpurilor răvăşite de astăzi – Îngerul supravieţuirii (Mărturii şi spovedanii).

Victor Teleucă s-a afirmat în literatura română din stânga Prutului de la chiar prima sa carte – poemul Răscruce ( 1958). El s-a impus atenţiei generale prin această încercare temerară de a exprima nu doar nişte fragmente disparate ale realităţii
timpului, surprinse în poezii lirice aparte, ci de a realiza o panoramă a acelui timp arhicomplicat de după războiul stalinist-hitlerist.

Nicolae Coţofan, prin limbajele plastice, tehnicile şi tehnologiile intrinseci artei contemporane, a reformatat succesiunea tradiţiilor culturale indigene.