Autor: Dr. hab. Anatol Eremia, Institutul de Filologie, AŞM
Regiunile de la răsărit de Carpaţi, de pe crestele munţilor până la Nistru şi de la izvoarele Siretului până la Mare, au sălăşluit leagănul Ţării Moldovei timp de secole şi milenii. În acest spaţiu sunt cuprinse şi pământurile provinciei istorice Basarabia.
Autor: Membru corespondent al AŞM, Mariana Şlapac
Monumentele de arhitectură monastică din Republica Moldova, adevărate „sclipiri arhitecturale” – opere ale unor făuritori talentaţi – transmit mesaje de epocă ale ortodoxismului şi reprezintă expresia artistică a credinţei, a rafinamentului şi a gusturilor estetice ale înaintaşilor. Ele au la bază elementul autohton, concretizat în construcţii monumentale de lemn şi de zid.
Autor: Искусствовед Елена Григорашенко, Заведующая Реставрационным центром Национального Художественного Музея
Икона как живописное произведение c технологической точки зрения представляет сложный комплекс различных материалов.
Autor: Cerc. şt. Manole Brihuneţ, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală
Consideraţiuni generale
Subiectele legate de valorificarea patrimoniului bisericesc au fost discutate în cadrul celei de-a doua Conferinţe ştiinţifico-practice „Patrimoniul bisericesc – recuperarea trecutului”, organizată la 5 mai 2012 la iniţiativa Departamentului Arhitectură, Restaurare şi Pictură Bisericească a Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldove, în parteneriat cu Academia de Ştiinţe a Moldovei şi Ministerul Culturii al Republicii Moldova. Printre subiectele de o importanţă majoră, precum arhitectura de cult, inventarul liturgic, cimitire a fost abordată şi problema cărţilor sfinte.
Autor: Dr. Liliana Condraticova
Fără a reduce din importanţa cercetărilor anterioare, axate pe apariţia şi evoluţia artei sacre în spaţiul pruto-nistrean, trebuie remarcat faptul că în ultimii ani podoabele şi veşmintele liturgice au suscitat în mod deosebit interesul experţilor în materie de istoria şi studiul artelor.
Autor: Dr. Victor Ghilaş
În plan general, arta muzicală bizantină în esenţă este de natură vocală, cântul în creştinătatea răsăriteană fiind executat pe texte narative. dacă biserica catolică apuseană, pentru a sensibiliza artistic şi cultural credincioşii, acceptă încă din secolul al VIII-lea orga în procesiuni religioase, centrând astfel muzica liturgică pe o intonare apropiată de cea laică, cântarea din slujbele ortodoxe este exclusiv vocală.