Akademos - Revist�? de Ştiinţ�?, Inovare, Cultur�? şi Art�?

În prag aniversar, îmi exprim ferm convingerea că şi în viitor, însufleţiţi de aceleaşi năzuinţe şi aspiraţii, vom merge împreună pe calea excelenţei ştiinţifice autentice.

Contextul istoric. În perioada postbelică, Baza moldovenească de Cercetări Ştiinţifice (1946–1949) şi Filiala Moldovenească a Academiei de Ştiinţe a URSS (1949–1960) au format cadrul instituţional al cercetărilor academice din Moldova sovietică [1; 2; 3].

Studiind problema influenţei structurii electronice a moleculelor şi cristalelor asupra configuraţiei şi dinamicii mişcării nucleelor, acad., prof. Isaac Bersuker, în cadrul Institutului de Chimie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a descoperit efectul scindării de tunel a nivelelor energetice ale sistemelor poliatomice în stare de degenerare.

În anul 1958, fizicianul moldovean Sveatoslav Moscalenco şi profesorul din SUA, M.A. Lampert, au prezis independent existenţa biexcitonului, adică a moleculei de excitoni ce constituie o stare legată formată din doi electroni şi două goluri.

Fiecare din noi are preferinţele sale muzicale, dar în faţa acestui Vals toţi suntem egali în sentimentul de admirație şi zbor care ne cuprinde.

Academicianul Ion Bostan, la începutul anilor 1980, a elaborat un nou tip de transmisie planetară deosebită de cele clasice prin principiul nou de transformare şi transmitere a mişcării şi sarcinii, care a intrat în circuitul terminologic mondial cu denumirea Transmisii Planetare Precesionale (TPP) cu angrenaj multipar.

Academicianul Mihai Cimpoi se identifică totalmente cu ştiinţa filologică din întregul spaţiu românesc şi cu realizările cele mai valoroase care s-au produs în domeniul ştiinţei literare contemporane.

Cercetările academicianul Pavel Vlad s-au soldat cu descoperirea unei noi căi de transformare a terpenoidelor alifatice şi parţial ciclizate în compuşi complet ciclizaţi, care se realizează in vitro la interacţiunea unei serii întregi de terpenoide cu superacizi.

Ideea originală a acad. Sibirschi a fost cea de a construi o teorie similară, în care formele în n variabile se înlocuiesc cu sisteme diferenţiale de gradul n. Abordând acest domeniu, academicianul Constantin Sibirschi a elaborat Metoda invarianţilor algebrici în teoria calitativă a ecuaţiilor diferenţiale.