Akademos - Revist�? de Ştiinţ�?, Inovare, Cultur�? şi Art�?

 Prezentul tabel cronologic este scris la îndemnul academicianului Eugen Simion, care s-a arătat nemulţumit de inexistenţa unei descrieri documentare a vieţii lui Eminescu într-o formă mai extinsă (40-50 de pagini).

Reputatul critic Eugen Simion, „figură emblematică a culturii româneşti”, cum îl defineşte congenerul său, criticul Mihai Cimpoi [2, p. 8], „un exeget de mare încredere” al jurnalului, cum îl numeşte mai tânărul critic Costi Rogozanu [3], adevărat „spirit al amplitudinii”, dedică o parte însemnată a lucrărilor sale prozei biografice.

Vorbirea ca formă de manifestare a limbajului reprezintă un comportament uman determinat de o anumita intenţionalitate.

Trăim într-o lume digitală, unde, odată cu dezvoltarea rapidă a tehnologiilor, persoana aşteaptă ca serviciile, inclusiv cele educaţionale şi de formare continuă, să fie oferite oricând, oriunde şi prin oricare echipament

Istoria apariţiei unei aşezări pe hărţile geografice denotă importanţa acesteia în dezvoltarea zonei.

La sf. sec. al XVIII-lea şi în sec. al XIX-lea în Imperiul Rus în instruirea tinerei generaţii în calitate de material didactic, pe lângă manuale şi hărţi, se utilizau diferite gravuri, precum cea a lui I. Terebenev [1], jocuri tematice, precum cele geografice ale lui I. Cernov [2] şi istorico-geografice ale lui I. Gurianov [3], dar şi cărţi de joc, precum cele ale lui K. Şelihov [4].

În zilele noastre, arta plastică evoluează în contextul postmodernismului, care nu este un curent artistic în înţelegere tradiţională.

Până în prezent, în colecţia „Biobibliografie” au fost editate 31 de lucrări [2]. Dintre acestea doar una, cea mai recentă, este consacrată unei doamne [3]. Este vorba de Svetlana Cojocaru, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2017) la specialitatea „Bazele teoretice ale informaticii”, personalitate care s-a afirmat acasă şi peste hotare pentru realizări remarcabile în domeniul interfeţelor inteligente.

Volumul contribuie „la istoricul unui singur segment al domeniului heraldic din ţara noastră, cel al heraldicii teritoriale districtuale, trecând în revistă faptele şi evenimentele legate de introducerea şi afirmarea simbolurilor raionale” (p. 11).

La etapa actuală sunt publicate lucrări în care urmările actului anexionist de la 1812 în destinul populaţiei româneşti dintre Prut şi Nistru sunt cercetate multidimensional în baza materialelor documentare de arhivă referitoare la diferite domenii ale vieţii social-politice şi culturale din provincie. În contextul unor asemenea studii se înscrie şi monografia cercetătoarei Diana Eţco Şcoala teologică din Basarabia (1812–1917) publicarea căreia o susţinem în baza argumentelor ce urmează.