Akademos - Revist�? de Ştiinţ�?, Inovare, Cultur�? şi Art�?

Paginile acestei lucrări sunt rezultatul unui studiu atent al temei individuale de cercetare „Construcţia mecanismelor de guvernare în Republica Moldova” în cadrul proiectului instituţional „Dezvoltarea cadrului juridic al Republicii Moldova în contextul necesităţilor de securitate şi asigurare a parcursului european”, gestionat de Institutul de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice care ne-a oferit prilejul să cunoaştem îndeaproape fenomenul funcţionalităţii principiului separaţiei puterilor în Republica Moldova, prin manifestările modernizatoare ale mecanismelor de guvernare a ţării în baza proiectului european, precum şi ansamblul legilor în baza cărora au fost organizate şi funcţionează.

Odată cu semnarea, la finele anului 1791, în ziua de 29 decembrie (9 ianuarie 1792 – stil nou), a Tratatului de pace dintre delegaţiile Rusiei şi Porţii Otomane, s-a încheiat încă un lung şi sângeros război dintre Imperiul ţarist şi Imperiul Otoman (1787–1791), care s-a desfăşurat iarăşi, în mare parte, pe teritoriul Moldovei şi al Ţării Româneşti (unde s-au derulat principalele acţiuni militare, în afară de frontul nord caucazian).

În urma votării de către Sfatul Ţării la 27 martie 1918 a Unirii Basarabiei cu România, diferendul provocat de Rada Ucraineană vizând teritoriul dintre Prut şi Nistru încă din vara anului 1917 părea a fi aplanat.

Anatoli Kovarski s-a născut la 24 ianuarie 1904 [1] în satul Popovka, în apropierea oraşului Konotop, regiunea Cernigov, Ucraina.

Ca direcţie a studiului literaturii, imagologia se impune cu greu în spaţiul academic al Republicii Moldova, cu toate că preocupările imagologice ale comparatiştilor numără ceva mai mult de jumătate de secol.

Ceea ce sare în ochi la parcurgerea poeziei lui Pavel Boţu (1933-1987), rapsodul Bugeacului, este lexicul, voit arhaic, încărcat cu localisme, impresionant de bogat, dacă e să-l raportăm nu numai la „obsedantul deceniu”, ci, desigur, şi la contextul basarabean al anilor ′60 - ′80.

Interesul şi pasiunea pentru cultura tradiţională au avut un loc aparte în familia Dicescu, acestea fiind cultivate, prin grija părinţilor, încă din copilărie, iar apoi, graţie mentorilor în jurul cărora s-au format şi al căror model l-au urmat.

Narcisismul teatrului sau oglindirea acestuia în propria imagine este o temă infinită şi plină de reverberaţii: teatrul în teatru, actorul şi masca, actorul şi personajul etc.

Artele decorative, ca domeniu de creaţie, ocupă un loc merituos în cultura Republicii Moldova, acestea asimilând aspiraţiile estetice şi utilitare seculare ale generaţiilor de creatori, inclusiv ale meşterilor populari adesea rămaşi anonimi, iar în timpurile mai apropiate şi ale artiştilor profesionişti.

Profesorul universitar, doctorul habilitat în ştiinţe fizico-matematice Piotr Hadji, colaboratorul ştiinţific principal timp de mulţi ani al Laboratorului de Teorie a Semiconductorilor şi Electronică Cuantică, în ultimii ani consultant al Laboratorului de Fizică Teoretică „Vsevolod Moscalenco” al Institutului de Fizică Aplicată, va rămâne în istoria științei moldoveneşti drept fondator al unei şcoli ştiințifice vaste în domeniul fizicii teoretice. În cadrul acesteia au fost susţinute 19 teze de doctor şi publicate peste 1 500 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 6 monografii. Lista discipolilor şi monografiilor este alăturată.