Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

– Dle preşedinte Duca, dle preşedinte Lucinschi, dna ambasador Cujbă,
sunt încântată să vă spun bun venit la Bruxelles cu această ocazie importantă.
Alocuţiune la semnarea Memorandumului de Înţelegere
cu privire la asocierea Republicii Moldova la PC7.
Bruxelles, 11 octombrie 2011

- Stimată Márie Geoghean-Quinn,
Distinsă audienţă,
Doamnelor şi domnilor,
Este o mare plăcere şi o onoare pentru mine să fiu prezent la un eveniment care va deveni istoric pentru ţara mea.
Acum doi ani, când am lansat Iniţiativa Moldovei pentru Excelenţă în Cunoaştere, un plan de acţiune menit să pregătească asocierea la cel de-al Şaptelea Program Cadru, ne-am stabilit un obiectiv extrem de ambiţios – de a deveni membru cu drepturi depline al comunităţii ştiinţifice europene.

Începând cu 1 ianuarie 2012, Republica Moldova face parte oficial din Spaţiul European de Cercetare. Comisarul european pentru cercetare, inovare şi ştiinţă, Máire Geoghegan-Quinn, şi academicianul Gheorghe Duca, preşedintele AŞM, au semnat la Bruxelles Memorandumul de Înţelegere între Uniunea Europeană şi Republica Moldova privind asocierea Republicii Moldova la cel de-al Şaptelea Program Cadru al Comunităţii Europene pentru Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică (PC7).

Onoraţi oaspeţi, doamnelor şi domnilor! Am o plăcere enormă să mă aflu astăzi aici şi să vorbesc despre Marie Curie Actions (Acţiunile Marie Curie), unul dintre programele specifi ce ale Programului Cadru 7. În conformitate cu planurile de dezvoltare ştiinţifi că din Europa până în anii 2020, sunteţi bineveniţi la activităţile PC7.

Pe 27 august 2011, la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, în cadrul unei expoziţii extraordinare, a fost prezentată una dintre cele mai valoroase piese din patrimoniul cultural românesc, o capodoperă din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României – Steagul lui Ştefan cel Mare de la 1500.

– Onorată asistenţă,
S-au împlinit 70 de ani de când Nicolae Titulescu s-a frânt din viaţă, la 17 martie 1941, la Cannes.
Prematur. Nedrept. Departe de ţară.
Alungat din viaţa politică, după 20 de ani de activitate pusă în slujba României, Titulescu a fost obligat – de duşmanii ireductibili de la Bucureşti şi de la Berlin, de la Roma, Belgrad, Varşovia, Budapesta şi Sofi a ş.a. – să aleagă calea exilului, rămânând un proscris.

– Stimate domnule preşedinte al Academiei,
Gheorghe Duca,
Domnilor academicieni şi profesori,
Distinşi reprezentanţi ai corpului diplomatic,
Onorată asistenţă,
Doamnelor şi domnilor,
Dragi prieteni,
Este o mare bucurie pentru mine să ne aflăm astăzi împreună, aici, la Chişinău, în capitala Republicii Moldova, pentru a comemora şi, în acelaşi timp, pentru a aduce omagiul nostru comun lui Nicolae Titulescu

Viaţa mea a fost profund influenţată de două personalităţi care mi-au marcat primii paşi şi apoi devenirea spirituală: preotul care m-a botezat la Tighina şi naşul meu de botez. Primul, părintele Ţepordei, a ispăşit ani grei de închisoare în Siberia şi apoi în România, iar naşul meu, fostul decan al Facultăţii de Teologie ortodoxă de la Chişinău, Constantin Tomescu, a petrecut 18 ani în închisorile comuniste din România.

... trăiesc, mă îmbolnăvesc, mă vindec, lucrez, visez şi scriu în limba română, limba în care, atunci când voi muri, îmi voi încredinţa sufletul lui Dumnezeu, să facă El ce crede cu acest suflet, pentru mai binele românilor de pretutindeni.
Doamne, ocroteşte-i pe români!

Ispititoare sunt sirenele publicisticii de atitudine pentru orice artist al cuvântului, dar mai ales în cazurile când acesta atacă problema arzătoare de interes naţional, inclusiv o tematică social-politică pusă pe muchie de cuţit, atâta amar de timp interzisă.