Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

Problema structurilor de feronerie din centrul istoric al orașului Chișinău a intrat recent în atenția cercetătorilor din domeniul artelor vizuale.

1. Introducere. Arta azi sau sfârşitul unui discurs consensual
Mutațiile intervenite de curând în lumea artelor sunt din ce în ce mai dificil de sesizat şi de înțeles: numeroase semne de întrebare apar referitor la o bună parte dintre creațiile artistice care nu mai corespund artei în formula sa clasică (adică una clară, comprehensibilă şi recognoscibilă).

Comemorăm în acest an un centenar de la naşterea Tamarei Ciobanu (1914-1990), exponentă de vază a culturii din Republica Moldova, Artistă a Poporului, mesager al valorilor noastre spirituale pe toate meridianele lumii, talentat profesor universitar, preşedintă a Societăţii Muzical-Corale din RSSM, membră a Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova, organizator şi animator al vieţii culturale, promotoare şi îndrumătoare a tinerelor talente, decorată cu numeroase distincţii guvernamentale, prima interpretă profesionistă a cântecului popular în perioada

Pentru mai multe generaţii de iubitori ai artei din Republica Moldova, Mihail Petric (07.03.1923 – 15.06.2005) va rămâne cel mai reprezentativ maestru al peisajului lirico-panoramic basarabean. Pânzele Dimineaţa în Moldova (1957) şi Drum în codri (1959) au devenit demult antologice.

Taxată drept excepţională în istoria învăţământului artistic, lucrarea de licenţă a protagonistului nostru, Meşteri populari (1967), ineluctabil a fost pusă sub incidenţa notificării că prezintă o elaborare inedită şi originală, şi, într-o perspectivă apropiată, se cuvine să fie achiziţionată de către Ministerul Culturii pentru colecţiile Muzeului Naţional de Artă al Moldovei.

Arta şi creaţia artistică care a evoluat în afara graniţelor Basarabiei interbelice constituie un subiect important al culturii naţionale.

Cu siguranţă, poezia lui Dumitru Matcovschi trebuie căutată în Casă părintească (1968), Descântece de alb şi negru (1969) şi Melodica (1971), ultima o rescriere a „descântecelor”. Mai ales aici, dar nu numai aici, esenţa poeziei sale e în pornirea donquijotească de restaurare a normalităţii într-o lume totalitară.

Restabilirea în timp a primelor acte de creaţie umană, în speţă a celor muzicale, este o sarcină pe cât de riscantă, pe atât de anevoioasă, întrucât nu există date concludente despre începuturile formelor primitive ale muzicii.