Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

În cultura spirituală națională, ritualul Căluşului reprezintă un interesant şi pitoresc obicei, cu rădă-cini precreştine şi cu multiple semnificaţii simbolice. Mesajul complex al acestuia constă din mijloacele de expresie bazate pe limbajul mimic, gestual, muzical şi cinetic, cel din urmă element având o pondere substanţială.

La graniţele dintre milenii şi-a făcut apariţia un nume nou și original pe simezele artelor plastice contemporane de la noi – Eudochia Robu, ale cărei pânze, odată expuse la Saloanele Moldovei, s-au făcut imediat remarcate de public și experții în materie.

Zenaida Pally, cântăreaţă de operă, născută la 10 iunie 1919 la Soroca, a învățat concomitent la Academia de Arte Frumoase, secţia pictură, şi la Academia de Comerţ din Bucureşti.

Anul 2019 este pentru Andrei Mudrea de o semnificaţie aparte: la Editura ARC şi-a făcut apariţia un excelent album care reprezintă integral creaţia pictorului, iar pe 17 octombrie, la Centrul Expoziţional „Constantin Brâncuşi” a fost inaugurată expoziţia personală cu genericul Raze de lumină. (...)

Pe data de 9 iunie 2019 s-au împlinit 70 de ani de la plecarea în eternitate a celebrei soprane Maria Cebotari, primadona Operei din Dresda, Berlin şi Viena. (...)

Artele decorative, ca domeniu de creaţie, ocupă un loc merituos în cultura Republicii Moldova, acestea asimilând aspiraţiile estetice şi utilitare seculare ale generaţiilor de creatori, inclusiv ale meşterilor populari adesea rămaşi anonimi, iar în timpurile mai apropiate şi ale artiştilor profesionişti.

Narcisismul teatrului sau oglindirea acestuia în propria imagine este o temă infinită şi plină de reverberaţii: teatrul în teatru, actorul şi masca, actorul şi personajul etc.

Interesul şi pasiunea pentru cultura tradiţională au avut un loc aparte în familia Dicescu, acestea fiind cultivate, prin grija părinţilor, încă din copilărie, iar apoi, graţie mentorilor în jurul cărora s-au format şi al căror model l-au urmat.

În zilele noastre, arta plastică evoluează în contextul postmodernismului, care nu este un curent artistic în înţelegere tradiţională.

La sf. sec. al XVIII-lea şi în sec. al XIX-lea în Imperiul Rus în instruirea tinerei generaţii în calitate de material didactic, pe lângă manuale şi hărţi, se utilizau diferite gravuri, precum cea a lui I. Terebenev [1], jocuri tematice, precum cele geografice ale lui I. Cernov [2] şi istorico-geografice ale lui I. Gurianov [3], dar şi cărţi de joc, precum cele ale lui K. Şelihov [4].