Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

Autorul evidenţiază predilecţia poetului și cineastului Anatol Codru faţă de personalităţile importante din domeniul artei și culturii naţionale și, în mod special, faţă de înaintașii trecutului nostru.

Termenul de muzeologie, privit atât în sens larg, cât și restrâns, cunoaște patru accepțiuni care plasează acest domeniu în sfera etimologicului, ca studiu al muzeului, ca studiu al relației specifi ce dintre om și realitate, precum și ca tendință de aplicare la tot ce se învecinează cu muzeul, reprezentând în același timp și metateoria funcționării acestor instituții.

De-a lungul timpului, covoarele tradiționale au fost marcate de fenomenul dinamismului cultural, exprimat prin procese de continuitate, discontinuitate, acomodare sau revitalizare. Demersul propus are drept scop relevarea impactului dinamismului cultural asupra evoluției în timp a tradiției covoarelor.

Studiul de față este o primă contribuție la analiza fenomenului nunții tradiționale românești în contextul transformărilor dramatice de la mijlocul secolului XX, în mod prioritar caracteristic comunităților de basarabeni deportați de către regimul totalitar comunist din RSS Moldovenească și impuși, între anii 1941–1956, să se afle în regiunile de est ale Uniunii Sovietice.

În istoria culturii muzicale din Republica Moldova perioada interbelică (1918–1940) rămâne a fi până astăzi în mare parte o terra incognita. Ea a fost studiată chiar mai puțin decât etapele anterioare.

Patrimoniul etnografic, parte componentă a patrimoniului cultural, concentrează în structura și consistența sa elementele, formele și fenomenele de cultură și civilizație populară sau de cultură materială și spirituală create, moștenite, trăite și transmise între și de către generații purtătoare de patrimoniu.

La 6 decembrie 2017, „Practicile culturale asociate zilei de 1 martie” (prescurtat, Mărțișorul) au fost incluse de UNESCO, la solicitarea Bulgariei, Macedoniei, Republicii Moldova și României în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității

 Afirmații de genul celei expuse de Fr. Nietzsche în motto-ul la acest articol întâlnim pe întreg spațiul multisecular al scrierilor și gândurilor exprimate despre muzică. Muzica și „înaltul”, muzica și „cerul”, muzica și „cosmosul”, muzica și „universul”, muzica și „infinitul”, muzica și „eternitatea”, muzica și „zeii”, muzica și „Dumnezeu” etc.

În România Mare, hrana și femeia erau sinonime, în spiritul vechilor credințe care vedeau în farfurie un obiect „născut” din mare, purtând însemnele materne [1, p.134], sau în pământul furnizor de alimente – o uriașă făptură numită “Mama-Glie” [2, p. 421].

Muzeul, privit ca o media în care actul comunicaţional se desfăşoară în cadrul informal al spaţiilor discursive retorice, ludice sau performante, constituie o alternativă viabilă de petrecere a timpului liber atât în solitudine, cât şi în cuplu, cu familia sau cu prietenii. Aici vizitatorul învaţă, descoperă, se amuză, se relaxează, comunică, se împlineşte în plan personal, trăind o experienţă unică, rezultată din interacţiunea dintre contextul personal, contextul social şi contextul fizic.