Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

Pictorul, scenograful, desenatorul şi – într-un sens mai larg – omul de cultură Iurie Matei aparţine generaţiei de artişti plastici basarabeni formaţi la finele anilor optzeci – începutul anilor nouăzeci. El a ales o cale de afirmare în artă prin mijloacele oferite de cercetarea aprofundată a particularităţilor figurative ale realităţii.

Promotoare a tapiseriei profesioniste în Republica Moldova, Maria Saca-Răcilă reprezintă o personalitate artistică remarcabilă, care a valorificat tradiţiile textile populare printr-un limbaj plastic de o stilistică nouă, secundată de semantica artei textile moderne.

Sunt bine cunoscute timpurile când bisericile şi mănăstirile din fosta RSS Moldovenească erau închise, iar patrimoniul lor confiscat sau distrus, incintele fiind transformate în depozite de cereale, săli sportive sau spitale specializate. Pe atunci nici nu putea fi vorba să publici ceva cu referinţă la arta medievală – despre arhitectură sau icoane. Motivul era simplu – cenzura. În acea vreme nicio publicaţie nu ar fi acceptat în paginile sale asemenea articole.

În 1916 Nina Arbore, împreună cu artistele Cecilia Cuţescu şi Olga Greceanu, fondează la Bucureşti asociaţia „Femeile pictore şi sculptore”, sprijinită de reginele Elisabeta şi Maria. Creatoarele afiliate ei vor fi cunoscute sub numele de „Generaţia 1916”.
Toate au fost supranumite ulterior şi „doamne ale picturii româneşti”.

Introducere
Orice problemă, pentru a căpăta consistenţă şi obiectivitate, trebuie abordată în contextul unui anumit sistem de referinţă. Sistemul în cauză poate fi diferit în funcţie de domeniul pe care-l reprezintă (de exemplu, muzica în contextul filosofiei), de
gradul de generalitate sau de nivelul sistemului (de exemplu, muzica în contextul paradigmei moderne a culturii sau a educaţiei etc.).

La prima vedere, ceramica este eternă, iar percepţia ei utilitară şi estetică rămâne neschimbată. Materialul argilos, valorificat de om încă de la răsăritul istoriei sale şi „redescoperit” pentru arta contemporană, rămâne interesant şi imprevizibil.

Printre pictorii basarabeni din perioada interbelică un nume de referinţă a fost cel al lui Pavel Şillingovski. Figură remarcabilă, a ilustrat prin creaţiile sale cele mai valoroase tradiţii ale artei europene, chiar şi în perioada când aceste tendinţe nu mai erau tolerate.

La sfârşitul anilor ’20 ai secolului trecut Paul Henry a observat „bulversarea ordinii scenelor” în ilustrarea părţii a doua a ciclului Acatistului Buneivestiri de la biserica Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul din satul Arbore. Acest fenomen părea pe atunci cu totul unic, datorat unui „capriciu inexplicabil” al autorului frescelor.

După importanţă şi contribuţia sa în artele plastice basarabene, francezul Auguste Baillayre (1879-1961) este o personalitate ieşită din comun. Soarta i-a hărăzit să se întâlnească, la Sankt Petersburg, cu viitoarea sa soţie – Lidia, fiica nobilului Ioanichie Arionescu, pe care, îndrăgind-o, în 1917 a şi însoţit-o la Chişinău.

„Sculptorul fără casă” (Sculptor without a home) – astfel şi-a întitulat articolul despre Moissey Kogan, publicat în „Jong Holland”, cunoscutul istoric de artă olandez Ype Koopmans¹. Marele sculptor Moissey Kogan nici pe departe nu a fost primul basarabean, recunoscut drept sculptor german, olandez sau francez, reprezentant al unei alte culturi, decât cea de origine.