Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

La o distanță de 100 de ani de la nașterea lui Mihail Grecu putem realiza mai complex și profund amploarea acestei personalități mult prea distincte și polivalente. Printre artiștii moldoveni importanți ai secolului al XX-lea, maestrul se remarca atât prin setea inepuizabilă de cunoaștere, talentul remarcabil, forța darului spiritual-filosofic, cât și prin poziția sa morală de luptător pentru libertatea dezvoltării artistice.

La memorarea celor 80 de ani de la naşterea efervescentului temperament artistic care a fost Emil Loteanu în ambele sfere de o rezonanţă majoră – literatura şi arta cinematografică, constatăm cu stupoare condiţia dezolantă a cineastului şi poetului în paroxismul oximoronic al unui cunoscut necunoscut.

În societate în general și în mediul științific în special este pe larg răspândită opinia privind declinul continuu al creației populare. Potrivit acesteia, după câteva secole de dezvoltare plenară, arta tradițională își limitează treptat arealul în societate pe parcursul secolului al XX-lea, ca să ajungă în secolul XXI-lea la rolul de cenușăreasă a societății de consum dominată de producția industrială de masă.

Crama de la Bulboaca s-a înscris în istoria vinificaţiei autohtone ca una dintre cele mai impunătoare întreprinderi vinicole din Basarabia datorită proprietarului său – Constantin Mimi, care s-a evidențiat nu numai ca activist pe tărâm public, fiind preşedinte al Upravei Zemstvei din judeţul Bender, iar ulterior – al Zemstvei Guberniale, dar și ca promotor al unei viticulturi moderne.

Prezentul articol se apleacă asupra moştenirii muzicale a lui Anton Pann, gestul fiind motivat inclusiv de faptul că în 2016 se împlinesc 220 de ani de la naşterea sa (în cazul în care neraportăm la anul 1796).
Personalitate de excepţie multiplu înzestrată (compozitor, psalt, istoriograf, teoretician, traducător, dascăl de psaltichie, folclorist, literat, tipograf, slujitor al culturii ecleziastice şi laice deopotrivă), Anton Pann a lăsat o operă pe măsură, ale cărei componente se intercompletează şi se intercondiţionează.

Cunoaştem câteva categorii de pictori care adoptă diferite opţiuni profesionale în creaţie.
Unii se conformează timpului şi regulilor de a fi „la modă”, realizând lucrări care corespund esteticii postmoderniste.

Plastician care și-a consacrat întreaga viață creației, Eleonora Romanescu este un exemplu elocvent al sacrificiului personal în numele formării și afirmării în cultura națională a unui palmares de opere inedite, apte de a face parte din fondul de aur al capodoperelor de patrimoniu al țării.

Operele plasticianului Ion Bolocan în mare parte reflectă opțiunile stilistice ale unei noi generații de sculptori care au debutat și s-au afirmat în arta plastică din Republica Moldova pe parcursul ultimei decade a secolului al XX-lea – începutul secolului al XXI-lea.

În 2010, la Sankt Petersburg s-a stins din viaţă Ilie Bogdesco, personalitate notorie a graficii de carte de la noi, unicul artist plastic moldovean membru titular al Academiei de Arte din fosta URSS, caligraf genial şi autor al ilustraţiilor realizate pentru circa 100 de cărţi, devenite clasice şi cunoscute în arta europeană.

Recitind romanul lui Liviu Rebreanu Pădurea spânzuraţilor şi revăzând (a câtă oară!) filmul omonim al lui Liviu Ciulei (1965), am constatat o dată în plus uimitoarea actualitate a mesajului amândurora, dar şi forţa de sintetizare artistică de un randament unic. Iată de ce, dacă m-ar întreba cineva ce operă cinematografică caracterizează exhaustiv structura psihică şi spirituală a neamului, aş indica, fără un dram de ezitare, filmul Pădurea spânzuraţilor.