Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

Republica Moldova se confruntă cu probleme economice şi financiare, iar fluxurile de capital străin sunt binevenite şi favorabile eficacităţii sistemului economic. Totuşi, acestea pot conduce şi la situaţii de criză a îndatorării, adesea considerându-se că datoria externă creează tot atâtea probleme pe câte le rezolvă.

Managementul finanţelor publice reprezintă un sistem de metode, principii, tehnici şi instrumente privind încasarea şi utilizarea resurselor financiare publice şi gestionarea eficientă a banului public.

Scopul principal al cercetărilor ştiinţifice constă în dobândirea cunoştinţelor. Acestea, fiind valorificate ulterior, oferă multiple beneficii umanităţii.

În economia liberală întreprinderile își desfășoară activitatea în condițiile unei puternice competiții, atât pe piața internă, cât și pe cea externă [1].

Sfera inovării reprezintă nucleul schimbărilo structurale în orice sistem economic, iar caracteristicile acestei sfere determină viteza şi calitatea transformărilor economice.

În cadrul procesului de reformare economică și integrare a economiei Republicii Moldova în sistemul economic mondial, încă în 1993, Guvernul a inițiat procesul de aderare la Organizația Mondială a Comerțului (OMC).

Raportată la vechimea instituţiei băncilor centrale, legiferarea principiului de independenţă în favoarea băncilor centrale naţionale este relativ recentă.

Studiile efectuate până în prezent arată că în ultima jumătate de secol, tendința europeană generală a fost de a reduce numărul autorităților administrației publice locale prin fuzionarea localităților învecinate în unități administrativ-teritoriale mai mari [4].

Crearea noilor tehnologii este evidentă pe măsura concurenţei de piaţă, iar aplicarea acestora a devenit o necesitate pentru societate, în special pentru antreprenori. Apariţia primelor contracte de transfer tehnologic este datată după al doilea război mondial.

Astăzi, după 25 de ani de reforme social-economice, producţia agricolă a scăzut cu peste 2,5 ori, modelele de organizare şi creştere a ei nu corespund cerinţelor elementare. Producătorul principal – ţăranul – nu participă nemijlocit la selectarea culturilor, la organizarea
muncii, la distribuirea veniturilor, nu conştientizează rolul său de proprietar, responsabil pentru asigurarea eficienţei producţiei.