Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

Colecţia Biblioteca Ion Creangă, apărută în 2011 la editura Princeps Edit, confi rmă o nouă etapă a receptării creaţiei crengiene. Probând grile dintre cele mai moderne de interpretare, dar şi pornind de la studiile precedente privind moştenirea literară a prozatorului de la Humuleşti, opera sa îşi dezvăluie astăzi alte semnificaţii inedite şi surprinzătoare. Coordonatorul colecţiei, academicianul Mihai Cimpoi, contribuie hermeneutic cu un studiu-eseu SINELE ARHAIC.

Popoarele libere, ca şi oamenii liberi, nu-şi dispută nici numele, nici limba pe care o vorbesc, nici istoria prin care fiinţa lor devine continuu. [1]

De ce – iarăşi – o conferinţă despre limba română, de ce această reluare de discuţie – teoretică, dar şi cu aplicare socio-lingvistică – despre limba pe care o vorbim şi în care scriem în spaţiul nostru moldavo-basarabean, de ce până şi Imnul de Stat

Cuvântul, enunţul, textul, cartea/cărţile şi-au făcut loc într-o nouă dimensiune pe care epocile anterioare nu au cunoscut-o – dimensiunea digitală (electronică, virtuală). Nu e deloc precoce să vorbim despre redimensionarea tuturor conceptelor fundamentale ale disciplinelor umaniste – de acum încolo se va vorbi tot mai frecvent despre cuvânt digital, enunţ digital, text digital sau electronic (e-text), dar mai ales despre hipertextul electronic.

0.

1. Argument. Limbajul Internetului şi impactul acestuia asupra gândirii moderne constituie o problematică extrem de dificilă.

1. În societatea informaţională, dicţionarul în format electronic – dicţionar ce poate fi folosit online, a devenit o sursă de informare extrem de utilă. Industria computerizată a dicţionarelor şi a altor resurse lexicografice a luat o amploare greu de imaginat cu câteva decenii în urmă. Milioane de utilizatori (programatori, traducători, lingvişti etc.) „stau cu mâna pe pulsul mouse-ului” în căutare de informaţie necesară comunicării, perfecţionării, exactităţii.

Istoria limbii române pare să fi e foarte bine descrisă, dacă luăm în vedere bibliografi a enormă de specialitate şi numele unor lingvişti dintre cei mai de seamă, care şi-au dedicat activitatea ştiinţifi că acestui obiect; în această listă îi găsim pe Sextil Puşcariu, Ovid Densusianu, Alexandru Philippide, Alexandru Rosetti, Gheorghe Ivănescu şi alţii. Să pui la îndoială unele puncte de vedere de care ei s-au lăsat ghidaţi în cercetarea lor şi care parcă au un caracter cvasi axiomatic, poate apărea ca un sacrileg.

Marin Sorescu spune, în prefaţa la volumul Izvorul şi clipa, că Grigore Vieru este poetul tuturor obârşiilor: tradiţie, izvor, vatră, mamă, limbă...

Mai întâi, câteva informaţii, foarte pe scurt, despre istoria românilor/moldovenilor din zonele respective.