Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

Ca direcţie a studiului literaturii, imagologia se impune cu greu în spaţiul academic al Republicii Moldova, cu toate că preocupările imagologice ale comparatiştilor numără ceva mai mult de jumătate de secol.

Vorbirea ca formă de manifestare a limbajului reprezintă un comportament uman determinat de o anumita intenţionalitate.

Reputatul critic Eugen Simion, „figură emblematică a culturii româneşti”, cum îl defineşte congenerul său, criticul Mihai Cimpoi [2, p. 8], „un exeget de mare încredere” al jurnalului, cum îl numeşte mai tânărul critic Costi Rogozanu [3], adevărat „spirit al amplitudinii”, dedică o parte însemnată a lucrărilor sale prozei biografice.

 Prezentul tabel cronologic este scris la îndemnul academicianului Eugen Simion, care s-a arătat nemulţumit de inexistenţa unei descrieri documentare a vieţii lui Eminescu într-o formă mai extinsă (40-50 de pagini).

În ultimii ani au survenit schimbări atât în învăţământul preuniversitar, cât şi în cel universitar care se înscriu în logica modernizării şi reformării sistemelor de educaţie din întreaga lume.

Există în poezia lui Andrei Ţurcanu un eu ajuns în centrul unei lumi contaminate de răul ontologic.

Tonul vestimentaţiei feminine europene din secolul al XIX-lea l-a dat Parisul. „Micul Paris”, Bucureştiul, a absorbit în foarte scurt timp tot ce a adus apusul.

Trăim într-o epocă în care limba engleză este pe cale să devină o nouă lingua franca.

În orice domeniu științific, clasificarea joacă un rol primordial. Constituind o importantă metodă de cunoaștere, ea se realizează la o anumită etapă de dezvoltare a științelor, atunci când apare necesitatea evaluării și reevaluării obiectului cercetărilor, a ierarhizării noțiunilor, a diferitor raporturi etc.

În procesul de analiză a operei lui Mihai Eminescu, exegeţii operei acestuia au formulat idei şi opinii dintre cele mai variate şi chiar controversate.