Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

În plină postmodernitate relativistă şi destructurantă faţă de tot ce ţine de conceptul de naţiune, Mircea Platon insistă să rămână un împătimit al ideilor ordonatoare de rosturi naţionale. (...)

Procesul de receptare a operei caragialiene în arealul cultural est-slav, care s-a produs prin traduceri artistice şi interpretări critice, a demarat în anii ’50 ai secolului trecut, mai exact în 1951, cu un an până la împlinirea unui centenar de la naşterea scriitorului. E vorba despre volumul Izbrannye proizvedenija (Opere alese), care conţine capodopera dramaturgică O scrisoare pierdută, 11 foiletoane, câteva povestiri şi articole [1].

Poetul care „încheie plutonul generaţiei şaizeciste” este Anatol Ciocanu, considerat „un scriitor <<fără evoluţie>>, dar având poezia <<în vârful degetelor>>”, un „risipitor, exuberant, cu figură de dandy, scufundat în visătorie, de o cuceritoare nobleţe intelectuală, el s-a vrut un <<voievod al sufletelor migratoare>>”, fără a avea „un talent stihial” [ 1, p. 300].

Ceea ce sare în ochi la parcurgerea poeziei lui Pavel Boţu (1933-1987), rapsodul Bugeacului, este lexicul, voit arhaic, încărcat cu localisme, impresionant de bogat, dacă e să-l raportăm nu numai la „obsedantul deceniu”, ci, desigur, şi la contextul basarabean al anilor ′60 - ′80.

Ca direcţie a studiului literaturii, imagologia se impune cu greu în spaţiul academic al Republicii Moldova, cu toate că preocupările imagologice ale comparatiştilor numără ceva mai mult de jumătate de secol.

Vorbirea ca formă de manifestare a limbajului reprezintă un comportament uman determinat de o anumita intenţionalitate.

Reputatul critic Eugen Simion, „figură emblematică a culturii româneşti”, cum îl defineşte congenerul său, criticul Mihai Cimpoi [2, p. 8], „un exeget de mare încredere” al jurnalului, cum îl numeşte mai tânărul critic Costi Rogozanu [3], adevărat „spirit al amplitudinii”, dedică o parte însemnată a lucrărilor sale prozei biografice.

 Prezentul tabel cronologic este scris la îndemnul academicianului Eugen Simion, care s-a arătat nemulţumit de inexistenţa unei descrieri documentare a vieţii lui Eminescu într-o formă mai extinsă (40-50 de pagini).

În ultimii ani au survenit schimbări atât în învăţământul preuniversitar, cât şi în cel universitar care se înscriu în logica modernizării şi reformării sistemelor de educaţie din întreaga lume.

Există în poezia lui Andrei Ţurcanu un eu ajuns în centrul unei lumi contaminate de răul ontologic.