Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

Întrebarea-cheie, care trebuie să ne-o punem astăzi cu o putere imperativă, este cum se prezintă societatea românească şi noi, românii (din ţară şi din afara ei), în ceasul istoric de faţă.

Articolul de față examinează starea de fapt a unor arhetipuri identificate în povestea Ivan Turbincă, dar și raportarea personajului la răul arhetipal. Confruntarea lui Ivan Turbincă cu acest arhetip al răului presupune totodată și un model ontologic de luptă a omului cu răul, asemeni prototipului mitic identificat în textul scriptural.

La un prim nivel de lectură, romanul Matei Iliescu de Radu Petrescu ar fi putea fi încadrat cu ușurință în categoria erotologiilor idilice. Iubirea dintre Matei și Dora se desfășoară într-o atmosferă rustică, printre flori, copaci, în vie, în pădure, înconjurați de razele soarelui și stăpâniți de o pudoare ingenuă a sentimentelor erotice, de o candoare a gestului, cum numai în romanul pastoral mai găsim.

Nistru este cel mai mare curs de apă din spațiul geografic pruto-nistrean. Fluviul izvorăşte din Carpaţii de Est, lângă s. Volcie (Ucraina), şi se varsă în Limanul Nistrului la sud de s. Palanca (Republica Moldova).

Astăzi, în contextul omagierii a 130 de ani de la naștere, cazul inedit de refugiere politică Leon Donici-Dobronravov, văzut la 1929 de Cezar Petrescu drept „apariție fulgurantă, de o mare vastitate și de respirație cu care nu fusesem deprinși” [1, p. 135], trebuie reconsiderat din perspectiva întregii istorii moderne a migrației.

În acest articol sunt analizate fragmente din așa-zisul „roman al copilăriei” lui Alexei Marinat, al unui transnistrean aflat la marginea românismului. Cu fapte vii din infernul regimului totalitar este ilustrată o altă imagine a lumii în literatura română din Basarabia.

În folclorul jucăuș al colegilor de breaslă poetul și chimistul Ion Vatamanu trecea drept „cel mai mare chimist între poeți și cel mai mare poet între chimiști”.

Demersul timpului în care trăim impune tot mai mult o educaţie în perspectiva deschiderii către valori multiple, deoarece astfel se produce o mai bună integrare a individului într-o lume polimorfă şi în continuă schimbare.

Dialectele şi graiurile dintotdeauna au atras atenţia cercetătorilor prin varietatea formelor fonetice, gramaticale şi lexicale.

Victor Teleucă, în demersurile și reflecțiile sale eseistice și poetice despre Eminescu, Arghezi, Blaga, Bacovia, Stănescu, Gr. Vieru etc., despre filosofi și esteticieni din toate timpurile, este obsedat și marcat de limba ca adăpost al ființei, în sens heideggerian.