Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

Semnifi caţia adoptării legislaţiei lingvistice la 31 august 1989 şi a iniţierii Sărbătorii Naţionale Limba noastră cea română este greu de subapreciat. Limba rusă a strâmtorat sfera de utilizare a românei literare în zonă, în primejdie era şi simţirea de neam. Regimul sovietic a cultivat în mod conştient dezbinarea, ura împotriva a tot ce e românesc, proces început în Basarabia încă în timpul Rusiei ţariste.

Cinstită asistentă! Anul 2008 este declarat de către Parlamentul şi Guvernul Republicii Moldova Anul Ion Druţă – Ion Druţă, Scriitor al Poporului, Ion Druţă, academician a două academii naţionale, Ion Druţă, scriitorul preferat al tuturor cititorilor de la noi – de la plugar până la academician, de la vlădică până la opincă, cum se zice

Cu toate că de la prima, autorizată, opţiune critică în favoarea textelor poetice cantemireşti, opţiune făcută răspicat încă în anii ’30 ai secolului XX de George Călinescu în monumentala sa Istorie a literaturii române de la origini până în prezent, precum şi de la prima tentativă de antologare entuziastă a poemelor cantemireşti citite printr-o frapantă grilă a modernităţii şi „aşezate într-o altă statură tipografică” de către infailibilul gust poetic al marelui Nichita Stănescu în Ca

Ori de câte ori mă afl u în situaţia de a vorbi într-un mediu rural sau al unor oameni mai puţin versaţi în problemele lingvistice, obişnuiesc să-mi încep cuvântul cu adresarea: „Oameni buni”, pe care am auzit-o şi am practicat-o mereu în convorbirile nu numai cu sătenii mei caracuieni, ci şi cu alţi locuitori în timpul investigaţiilor dialectologice şi folclorice realizate pe teritoriul republicii noastre şi al Bucovinei.

Ziua de 31 August este pentru noi mai mult decât o zi importantă, ea este un simbol care nu numai că ne prezintă, ci şi ne re-prezintă. Calitatea simbolică a Zilei de 31 August, consecinţă a energiei spirituale totalizatoare, transcende locurile şi vremurile, situaţiile individuale şi circumstanţele contingente, reuneşte şi exprimă comuniunea.

Poeţii nu pot fi niciodată cunoscuţi izolat (A. E.Baconsky). Ei trebuie văzuţi în contextul vecinătăţilor şi înrudirilor spirituale. Iar în ceea ce-l priveşte pe Grigore Vieru, este clar că vine din Limba noastră, căci domnia sa mizează, ca şi Alexei Mateevici, pe cuvântul ca loc de întâlnire cu memoria, cu istoria, cu viitorul.

Deşi lingviştii serioşi şi imparţiali din toată lumea, atât cei din Vest, cât şi cei din Est, au recunoscut demult,că realitatea glotică din actuala Republica Moldova a fost dintotdeauna cea românească (indiferent de denumirile ce i s-au dat şi i se mai dau din considerente de ordin politic), continuă să se facă încercări (în fond, din partea nespecialiştilor) de a acredita ideea că vorbirea locală din RM se distinge la nivel de limbă de vorbirea general românească, comună pentru întreg spaţiu est-european.

O tulburătoare parabolă biblică, pe care o desprindem din comoara înţelepciuniii regelui Solomon, sună astfel: „...atunci au venit două femei desfrânate la rege şi au stat înaintea lui...”