Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

Opera artistică a lui Ion Druţă a însemnat dintotdeauna întoarcerea la izvoarele spiritualităţii etnice, fiind „o expresie a rezistenţei spirituale şi morale în faţa a tot ce subminează naţionalul, umanul, sacrul”, dar şi o deschidere spre noi paradigme literar-dramatice în perioada anilor ’60-’80 ai secolului XX.

De unde începe poezia română?
A fost arta versificaţiei o preocupare constantă şi pentru cărturarii noştri?
Care sunt anii ei de naştere? Este literatura română cu adevărat una care s-a manifestat târziu?
Are ea capodopere egale în timp cu cele ale altor popoare?

Într-un memorabil catren predestinat „Rugăciunii”, unul dintre fondatorii poeziei române moderne, clasicul Grigore Alexandrescu, rosteşte un verdict genial, exprimând o meditaţie profundă, care sugerează spaţiul autentic al Poeziei, defi nit în simbioza dintre simţire şi gândire:

Apariţia în prestigioasa colecţie „Opera omnia” a editurii „TipoMoldova” a antologiei lui Andrei Ţurcanu „Interior în roşu aprins”, Iaşi, 2012, (506 p.) este un bun prilej să ne aplecăm încă o dată asupra creaţiei polifonice şi, cu trecerea anilor, tot mai incitantă a acestui „poet uriaş” (vorba lui Adrian Dinu Rachieru) şi publicist redutabil.

– Excelenţele Voastre, doamnelor şi domnilor!

Mihai Cimpoi are – în imaginaţia mea de valah – figura şi semnele comportamentale ale unui răzeş din epoca lui Ştefan cel Mare. Voinic, ţeapăn, niciodată grăbit, cu vorba domoală, coborât – aş zice – direct din spaţiul sadovenian, pare că s-a hrănit toată viaţa lui cu rădăcini de stejar.

Distinşi eminescologi din mai multe ţări s-au întrunit, în ziua de 3 septembrie 2012, la Academia de Ştiinţe a Moldovei, în cadrul primului Congres Mondial al Eminescologilor.

A văzut lumina tiparului, într-o elegantă formulă editorială, volumul Mihai Volontir sau despre vocaţia omenescului, în colecţia „Personalităţi notorii”, apărută sub auspiciile Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (coordonatori – dr. hab. Ana-Maria Plămădeală şi dr. Dumitru Olărescu, responsabil de ediţie Mihai Papuc).

Colecţia Biblioteca Ion Creangă, apărută în 2011 la editura Princeps Edit, confi rmă o nouă etapă a receptării creaţiei crengiene. Probând grile dintre cele mai moderne de interpretare, dar şi pornind de la studiile precedente privind moştenirea literară a prozatorului de la Humuleşti, opera sa îşi dezvăluie astăzi alte semnificaţii inedite şi surprinzătoare. Coordonatorul colecţiei, academicianul Mihai Cimpoi, contribuie hermeneutic cu un studiu-eseu SINELE ARHAIC.

Popoarele libere, ca şi oamenii liberi, nu-şi dispută nici numele, nici limba pe care o vorbesc, nici istoria prin care fiinţa lor devine continuu. [1]