Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

Principala misiune a limbii (naturale) este cea comunicativă, de transmitere a gândurilor şi sentimentelor ce îl asaltează pe vorbitor în anumite circumstanţe. Cele menţionate se pot realiza numai atunci, când semnele limbii sunt impregnate de substanţă materială, de semantică adecvată, fiind, în acelaşi timp, ordonate, direcţionate de un strict mecanism relaţional.

Pentru Marii Poeţi, ironia sorţii le pregăteşte adeseori Metafore dintre cele mai surprinzătoare, dar şi mai greu descifrabile/dezlegabile din Fuiorul subtil al necruţătoarelor Parce. Atât de încâlcit li se deapănă Fuiorul destinului, că trebuie să li se stingă lumina ochilor pentru a li se aprinde, peste ani, adevărata proiecţie cosmică a menirii lor de aştri cereşti…

Nu putem vorbi despre limbă făcând abstracţie de destinul istoric al acestui spaţiu care astăzi se cheamă Republica Moldova, spaţiu, căruia mai înainte i se zicea Basarabia, iar la începuturi era o jumătate din principatul Moldovei – cu sudul, cu gurile Dunării, cu nordul Bucovinei (în timpul domniilor lui Alexandru cel Bun, al lui Ştefan cel Mare etc.).Moldova era atunci „poarta creştinătăţii”, iar Ştefan cel Mare – „Atletul lui Hristos”.

La aniversarea a 80-a a scriitorului Ion Druţă, în toamna lui 2008, Dumitru Matcovschi avea la dânsul două volume pe care mi le-a dăruit: unul de poezie, altul de teatru: Neamul Cain (Editura Ştiinţa, Chişinău, 2008) şi Teatru (Editura Prometeu, Chişinău, 2004).Dedicaţia de pe volumul de versuri sună aşa: „Vă rog, domnule Codreanu, citiţi aceste poeme, cu mintea moldoveanului cea de pe urmă le-am adunat într-un volum, D. Matcovschi”.

În ceea ce priveşte în mod direct Academia noastră, ea aproape întotdeauna s-a manifestat întru susţinerea şi „descifrarea” talentului lui Ion Druţă. Şi pe vremea lui Vasile Coroban, cel mai doct interpret al operei druţiene (a se vedea şi cele două teritorii inedite ale criticului către autor incluse în prezenta monografi e); dar şi în timpurile mai aproape de noi. De exemplu, acad.

“Poate că există şi prin părţile noastre generaţii de poeţi şi prozatori. Cu siguranţă, însă, că nu există generaţii de critici. Ei au fost întotdeauna şi sunt şi azi prea puţini pentru a forma nişte generaţii. Iar printre cei puţini şi adevăraţi Mihail Dolgan ocupă un loc de frunte. Ca şi Mihai Cimpoi, el şi-a luat pe umeri o povară foarte grea: aceea de a sluji – în articolele, studiile, monografi ile şi manualele sale – întregul proces postbelic de dezvoltare a literaturii noastre.

Recent, când şi-a desfăşurat lucrările Salonul Internaţional de Carte Românească de la Iaşi, ediţia a XV-a, jubiliară (Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Asachi”), criticului şi istoricului literar din Republica Moldova, membrului corespondent al A.Ş.M. Mihail Dolgan i s-a acordat Premiul principal pentru carte ştiinţifi că „Academica” – pentru volumul „Polemici literare sau pledoarii întru apărarea poeziei autentice” (Chişinău, CEP USM, 2005). Felicitări!

Când vorbim de structura unei limbi şi de felul în care ea este transmisă altei limbi, trebuie să precizăm că între diversele compartimente ale acestei structuri există deosebiri: în timp ce morfologia este partea cea mai stabilă şi cea mai sistematică a limbii (din această cauză ea stă la baza clasifi cării limbilor), vocabularul este partea cea mai puţin sistematică şi cea mai mobilă, pentru că apar mereu noţiuni noi, care trebuie denumite, paralel cu pierderea interesului pentru noţiuni învechite, ale căror nume ies treptat din uz.

Semnifi caţia adoptării legislaţiei lingvistice la 31 august 1989 şi a iniţierii Sărbătorii Naţionale Limba noastră cea română este greu de subapreciat. Limba rusă a strâmtorat sfera de utilizare a românei literare în zonă, în primejdie era şi simţirea de neam. Regimul sovietic a cultivat în mod conştient dezbinarea, ura împotriva a tot ce e românesc, proces început în Basarabia încă în timpul Rusiei ţariste.

Cinstită asistentă! Anul 2008 este declarat de către Parlamentul şi Guvernul Republicii Moldova Anul Ion Druţă – Ion Druţă, Scriitor al Poporului, Ion Druţă, academician a două academii naţionale, Ion Druţă, scriitorul preferat al tuturor cititorilor de la noi – de la plugar până la academician, de la vlădică până la opincă, cum se zice