Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

În cursa vertiginoasă a societății contemporane, problema păstrării tradițiilor și obiceiurilor de familie devine tot mai importantă grație valorii netrecătoare și mesajului esențial pe care-l perpetuează acestea de-a lungul timpului.

Continentul antarctic a suscitat dintotdeauna o atracție magnetică, poate chiar mai puternică decât Polul Nord, tocmai pentru că a fost străbătut în mai mică măsură. Pentru scriitorul și biologul Emil Racoviță a intervenit și acea chemare dominantă, vocația, pe care Alexandru Marinescu o definește drept acordul perfect între firea omului și munca pe care o îndeplinește.

Creația plasticianului Dumitru Bolboceanu înscrie în palmaresul picturii de șevalet din Republica Moldova o filă originală grație particularităților distincte de orchestrare plastică a imaginii, stilului artistic inconfundabil și proprietăților semantice polivalente.

Asistăm în prezent la un proces intens de metamorfoze în domeniul operei, care se manifestă în sfera regizoral-scenică și interpretativă a multor montări pe scenele lumii. În acest context, studii importante au fost consacrate relației muzica de operă – acțiunea scenică în general [1].

Cvartetul de coarde, ca gen muzical, cu siguranță poate fi supranumit „un laborator de creaţie” pentru orice compozitor care își propune sa atingă un nivel înalt al tehnicii componistice.

În căutarea punctelor de intersecție primordiale dintre poetica stănesciană și expresiile sonore ale acesteia, este necesară determinarea „punctului esențial”, reprezentat, în opinia noastră, de însăși viziunea poetului asupra cuvântului și a sunetului.

Prin varietatea și multitudinea sa, artizanatul, din care rezultă numeroase piese lucrate artistic de artizani, reprezintă, incontestabil, o valoare deosebită ca parte integrantă a patrimoniului cultural al țării [1, p. 49-51].

O operă de artă veritabilă presupune o corelare perfectă dintre imagine, mesaj şi maniera artistică a pictorului, originală şi inconfundabilă, creația Mariei Mardare-Fusu fiind cât se poate de elocventă în acest sens.

Procesul de creație al unui maestru de balet este unul de căutare continuă. Identificarea și selectarea temelor arată măsura creativității și maturității acestuia, dovada orizonturilor sale de cunoaștere.