Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

Istoria vieţii, activităţii politice şi literare a domnitorului moldovean, Luminatului kneaz al Imperiului Rus şi al Sfântului Imperiu Roman, a trezit un viu interes al cercetătorilor pe parcursul multor decenii după dispariţia acestuia. Singura excepţie poate fi considerată cartea lui Mihail Shenda О состоянии просвещения в России в 1725 году, scrisă la Sankt Petersburg în vara aceluiaşi an însă publicată abia după un secol de la moartea autorului [1].

Există numeroase lucrări care abordează punctul de plecare şi ţintele urmărite prin formarea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RASSM), lucrări care au generat diverse opinii şi chiar teorii întregi. Acestea sunt de ordin istoric, etnopolitic, sociocultural, religios, economic, geopolitic etc. [1].

Ideile cu privire la marele război european şi idealul unităţii naţionale, pe care le-a expus în eseurile sale din 1914 – 1915 (România şi războiul european; Din carnetul unui solitar. Pentru ce sunt un trădător), rectorul Universităţii din Iaşi, deputatul liberal, omul de cultură şi de ştiinţă, publicistul Constantin Stere, născut în judeţul Soroca, cea mai autorizată voce în problema Basarabiei în instituţia legislativă de la Bucureşti, le-a apărat şi de la tribuna parlamentară.

La începutul anului 1956, în Kremlin a explodat realmente o bombă, cu efecte de-a dreptul incalculabile pentru evoluţia ulterioară a URSS şi chiar pentru prăbuşirea imperiului comunist bolşevic în 1991 [1]. Astfel, în şedinţa secretă a delegaţilor
Congresului al XX-lea al PCUS din dimineaţa zilei de 25 februarie 1956, proaspătul lider sovietic Nikita Hruşciov (1894-1971) a citit faimosul raport „Cu privire la cultul personalităţii şi consecinţele sale” [2], măsurat de observatori în 20 000 de cuvinte.

Prin rescriptul din 29 aprilie 1818, adresat namesnicului Basarabiei generalului A. N. Bahmetiev, ţarul Alexandru I a aprobat Aşezământul de organizare administrativă a regiunii Basarabia, elaborat în anii 1816-1818.

1. Dialectica creaţiei marelui savant
Creaţia marelui savant român basarabean Nicolae Donici este o materie complexă, care se încadrează între astronomie şi astrofizică, între cercetarea fundamentală şi inginerie.

Există, în istoria fiecărui popor, personalităţi al căror loc în Panteonul culturii naţionale nu poate fi contestat. Este şi cazul lui Vasile Alexandrescu Urechia (1834-1901), un om de cultură total, integrând calităţile de scriitor, publicist, cercetător, profesor universitar şi politician.

Il n’est force et richesses que d’hommes (Nu există forţă şi bogăţii mai importante decât omul), – această maximă rostită cândva de către filozoful şi scriitorul politic francez Jean Bodin (1529-1596), a devenit celebră graţie formei concise şi, totodată, pregnante în care a fost definit elementul cel mai important al existenţei.

După moartea lui Alexandru I, la 1 februarie 1432, istoria Ţării Moldovei a fost deosebit de zbuciumată şi plină de lupte pentru putere. O perioadă destul de scurtă de timp, scaunul principatului a fost ocupat de Iliaş I, fiul mai mare al lui Alexandru, însă acesta n-a apucat să domnească niciun an întreg, fiind alungat de fratele său Ştefan II, în toamna anului 1433.

Onorată asistenţă!
După cum s-a anunţat, subiectul pe care vreau să-l desfăşor în faţa Dvs. sună astfel: De la Basarabia la Republica Moldova. Frământări personale în contextul evenimentelor istorice.
De ce ţin să dezvălui aspecte anume ale acestei teme?