Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

Academia de Stiinte a Moldovei

Filologie

Afixoidarea: fenomen terminologic in vivo

Autor: Eugenia Mincu
Aspectul capital al limbii este că ea, limba, comportă anumite diviziuni, anumite unităţi care se pretează delimitărilor [1, p. 113]. Infiltrate în lexiconul general, elementele terminologice de origine greco-latină se cer categorisite la un anumit tip de formare internă a cuvintelor: derivare, compunere, conversiune.

Interpretarea și suprainterpretarea în viziunea lui Umberto Eco

Autor: Drd. Diana Dementieva
La începutul deceniului șapte al secolului trecut, fizicianul, istoricul și filozoful științei, Thomas S. Kuhn, definește progresul științific ca dezvoltare – prin – acumulare, un parcurs în care anomaliilor generatoare de criză li se atribuie meritul declanșării unei noi paradigme [1].

Haos şi cosmos în creaţia eminesciană în discursul critic al lui Mihai Cimpoi

Autor: Dr., conf. univ. Victoria FONARI
Critica literară a lui Mihai Cimpoi se distinge printr-o perspectivă sincretică și general umană asupra scriitorului analizat.

Femeia malefică în opera lui Ion Creangă

Autor: Dr. Olesea GÎRLEA
Diabolizarea femeii constituie un subiect flotant în literatura din toate timpurile.

Modelul narativ Creangă

Autor: Drd. Iraida COSTIN
Modelul Creangă (felul povestitorului de a gândi lumea și ființa) în literatura noastră, fie ea modernistă sau postmodernistă, a contribuit din plin la remodelarea gândirii și simțirii prozatorului român, la remodelarea modelelor și a modelor pe parcursul a mai bine de un secol.

Maiorescu şi Eminescu, maiorescianism şi eminescianism

Autor: Acad. Mihai CIMPOI
E mai mult decât o relaţionare literară circumstanţială, determinată de prezenţa dimpreună într-un cadru istoric dat, într-un anturaj cult ural şi într-un spaţiu habitual şi habitudinal anume, definit de Blaga drept mioritic, cu o alternanţă capricioasă de suişuri/ coborâşuri, adică ondulant.

Cununa de sonete în creația lui Nicolae Mătcaș

Autor: Dr. hab. Elena Ungureanu
Alcătuit, tradițional, din 14 versuri repartizate în două catrene cu rimă îmbrățișată și două terține cu rimă liberă, fiecare vers având câte 10, 11 sau 12 silabe, sonetul (fr. sonnet, it. sonetto), ca specie cu formă fixă, a supraviețuit de-a lungul timpului, numeroși autori preferându-l până în prezent altor specii.

Grigore Vieru: ființa vie a poeziei

Autor: Dr. hab., prof. univ. Alexandru Burlacu
Cu a zecea carte de versuri, Numele tău (1968), apărută la vârsta de 33 de ani, Grigore Vieru e consacrat „poet cu nume, cu o creație aproape închegată” (Ion Druță).

„Regele asiat” ca alter-ego al poetului Ion Minulescu

Autor: Drd. Emilia Stajila
Este bine cunoscută, în cazul poeților aparținând unor cuvinte literare și direcții estetice diferite, practica proiectării într-un personaj-simbol sau chiar în mai multe.

Reprezentări și experiențe arhetipale ale apei în romanele lui Vladimir Beșleagă

Autor: Dr. Nadejda Ivanov
Un element cu valoare arhetipală în creația lui Vladimir Beșleagă este imaginea apei. Acest „element cosmogonic principal, învestit cu semnificații simbolice multiple” [1, p. 8] în basmul popular românesc, reprezintă și pentru romanele Zbor frânt (1966) și Viața și moartea nefericitului Filimon (scris în 1969–1970 şi publicat abia în 1988) un simbol cu valoare arhetipală.