Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

Elementul patrimoniului cultural imaterial Colindatul în ceată bărbătească reprezintă şi actualmente un subiect de investigaţie generos şi incitant, fiind abordat de numeroşi cercetători consacraţi, atât din ţară, cât şi din afara ei. (...)

În evaluarea traducerilor literare, se invocă frecvent fidelitatea ca un criteriu esenţial de calitate. (...)

Actele directive (cunoscute şi sub denumirea de acte exercitive sau acte de control) figurează în lista tuturor clasificărilor existente. (...)

În plină postmodernitate relativistă şi destructurantă faţă de tot ce ţine de conceptul de naţiune, Mircea Platon insistă să rămână un împătimit al ideilor ordonatoare de rosturi naţionale. (...)

Procesul de receptare a operei caragialiene în arealul cultural est-slav, care s-a produs prin traduceri artistice şi interpretări critice, a demarat în anii ’50 ai secolului trecut, mai exact în 1951, cu un an până la împlinirea unui centenar de la naşterea scriitorului. E vorba despre volumul Izbrannye proizvedenija (Opere alese), care conţine capodopera dramaturgică O scrisoare pierdută, 11 foiletoane, câteva povestiri şi articole [1].

Poetul care „încheie plutonul generaţiei şaizeciste” este Anatol Ciocanu, considerat „un scriitor <<fără evoluţie>>, dar având poezia <<în vârful degetelor>>”, un „risipitor, exuberant, cu figură de dandy, scufundat în visătorie, de o cuceritoare nobleţe intelectuală, el s-a vrut un <<voievod al sufletelor migratoare>>”, fără a avea „un talent stihial” [ 1, p. 300].

Ceea ce sare în ochi la parcurgerea poeziei lui Pavel Boţu (1933-1987), rapsodul Bugeacului, este lexicul, voit arhaic, încărcat cu locali

Vorbirea ca formă de manifestare a limbajului reprezintă un comportament uman determinat de o anumita intenţionalitate.

Reputatul critic Eugen Simion, „figură emblematică a culturii româneşti”, cum îl defineşte congenerul său, criticul Mihai Cimpoi [2, p. 8], „un exeget de mare încredere” al jurnalului, cum îl numeşte mai tânărul critic Costi Rogozanu [3], adevărat „spirit al amplitudinii”, dedică o parte însemnată a lucrărilor sale prozei biografice.