Akademos - Revista de știinta, inovare, cultura si arta

A văzut lumina tiparului, într-o impunătoare ţinută tipografică, volumul antologic Valeriu Gagiu: filmul unui destin, avându-i drept coordonatori pe cercetătorii ştiinţifici ai Institutului Patrimoniului Cultural, dr. hab. Ana-Maria Plămădeală şi dr. Dumitru Olărescu, ediţia fiind îngrijită de Zinaida Timofti – soţia regretatului scenarist şi regizor.

Printre puţinele monografii consacrate artelor plastice, apărute recent, figurează şi lucrarea de sinteză a Ludmilei Toma, apariţie la care cercetătoarea a lucrat peste un deceniu, generalizând, în egală măsură, cunoştinţele personale despre autori şi practica sa îndelungată în domeniul istoriei artelor.

Generaţii de oameni vor rămâne în memoria istorică nu prin ceea ce au construit, сi prin ceea ce au păstrat pentru urmaşi. Fiecare clădire – laică sau bisericească – din spațiul actual al Republicii Moldova îşi are destinul său, unele fiind identificate, din păcate, doar în baza surselor de arhivă sau a amintirilor localnicilor.

Neobosita cercetătoare Maria Cosniceanu ne oferă un nou volum, cel de-al treilea – Nume de familie (din perspectivă istorică). Prezenta lucrare constituie o continuare a volumelor cu acelaşi titlu apărute în 2004 şi 2010 şi este un prilej de bucurie pentru cercetători, o provocare pentru diletanţi, un canon pentru legislatori şi nu numai.

Momentele astrale ale poporului român merită aprecierea societăţii, iar elita intelectuală are menirea de a salvgarda şi cerceta în continuare eforturile unor generaţii de sacrificiu, cu precădere a celei din anul de graţie 1918.

Recenta monografie a doctorului în istorie, locotenent-colonelul (r) Anatol Leşcu, editată la prestigioasa Editură Militară din Bucureşti, reprezintă o abordare ştiinţifică complexă a situaţiei socio-militare din secolul al XIX-lea care a marcat profund Basarabia. Este o incursiune în istoria extensivă a Imperiul Rus, a relaţiilor statului condus de reprezentanţii dinastiei Romanovilor cu marile puteri, a metodelor utilizate de statele imperiale, precum şi o istorie de frontieră care,

Dintre toate domeniile artelor, sculptura a fost genul cel mai puţin studiat şi promovat.

 Un dialog constructiv al istoricilor şi cercetătorilor din domenii conexe privind ororile comunismului a devenit posibil doar după destrămarea colosului numit Uniunea Sovietică.

Prin elaborarea unei bibliografii consacrate deportărilor, s-a urmărit o acţiune cu triplă semnificaţie: ştiinţifică, educaţională şi socioemoţională. S-a pornit de la premisa că, în perioada recentă, în mediul instituţional ştiinţific s-au editat mai multe lucrări referitoare la subiectul deportărilor sovietice.

La etapa actuală sunt publicate lucrări în care urmările actului anexionist de la 1812 în destinul populaţiei româneşti dintre Prut şi Nistru sunt cercetate multidimensional în baza materialelor documentare de arhivă referitoare la diferite domenii ale vieţii social-politice şi culturale din provincie. În contextul unor asemenea studii se înscrie şi monografia cercetătoarei Diana Eţco Şcoala teologică din Basarabia (1812–1917) publicarea căreia o susţinem în baza argumentelor ce urmează.